Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)

IV. Disoluţii arhitectonice în satul tradiţional din nord - vestul Tranvaniei. Palatul rece versus casa primitoare

Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă

Modernizarea a „alungat” din arhitectura vernaculară parte din materialele şi tehnicile tradiţionale2, lemnul, piatra şi lutul (văioagă, cărămida arsă etc.), „materialele crude”3 fiind înlocuite de beton, BCA, tablă, materiale plastice, aluminiu, inox, termopan etc.

Casa, odată cu modernizarea, îşi pierde proprietăţile tradiţionale şi nu mai promovează valori spirituale4 , ci devine doar o emblemă, un semn al „stării”: „noi lucrăm în lume să aducem bani acasă, în fiecare an mai facem ceva la casă, ştii cum îi pă la noi cu cât îi casa mai mare şi mai frumoasă, atâta de harnic îi stăpânu şi mai gazdă, îi mai cu stare. Dacă după un an sau doi de Franţa n-ai o casă batăr în roşu, însamnă că nu eşti de treabă”5.

Care ar fi oare cauzele apariţiei disoluţiilor arhitectonice în satul tradiţional? Să fie oare dispariţia meşterilor tradiţionali „care aveau relaţie directă cu materia”6 şi care erau obligaţi să îndeplinească anumite condiţii, dar şi să efectueze toate lucrările ce ţineau de construcţie (ritualuri şi activităţile propriu zise specifice), sau pur şi simplu disoluţiile arhitectonice sunt cauzate de evoluţia economică (datorată migraţiei forţei de muncă), socială, religioasă, mentalitară şi chiar politică (ne gândim aici la sistemul comunist, totalitar şi egalitarist într-o primă etapă iar apoi influenţele fenomenului de europenizare).

Analizând factorii determinanţi ai apariţiei disoluţiilor în arhitectura tradiţională, evoluţia economică este factorul primordial şi covârşitor. Din Maramureş, dar mai ales din Ţara Oaşului, se înregistreză începând cu anii 1975-1980 un fenomen vast de migraţie a forţei de muncă, migraţie temporară sau sezonieră; bărbaţii, deseori însoţiţi de soţii, mergeau la lucru în ţară, unde efectuau munci grele dar bine plătite:

2 Augustin loan, Pentru re-încreştinarea zidirii, Bucureşti, Ed. LiterNet, 2005, p. 54.

3 Radu O. Maier, „Cercetarea aşezărilor şi arhitecturii ţărăneşti din mai multe zone etnografice ale transilvaniei”, în Satul tradiţional de ieri, de azi şi de mâine, Cluj Napoca, Ed. Alma Mater, 2002, p. 237.

4 Ernest Bernea, Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român, Bucureşti, Ed. Humanitás, 1997, p. 33.

5 Inf. Moiş Gheorghe, 55 ani, Certeze, jud. Satu Mare, 2006.

6 Augustin loan, op. cit., p. 37.

132