Marta, Livius et al.: The Late Bronze Age Settlement of Nyíregyháza-Oros „Úr Csere” (Satu Mare, 2010)

Aşezarea din epoca bronzului de la Nyíregyháza-Oros (Rezumat)

Relaţiile aşezării de la Nyíregyháza-Oros cu alte situri contemporane, situate la sud de arealul grupului Hajdfibagos-Cehăluţ sunt evidenţiate de o parte din materialele descoperite aici. Aşa cum s-a putut vedea şi în capitolul dedicat ceramicii, o serie de forme ceramice sunt mult mai numeroase în cadrul manifestărilor grupului Igriţa. Este vorba aici în special despre amforele bitronconice sau biconice, cum le-am mai numit, cu buza evazată, ce aparţin tipurilor 1, 4 şi 6, toate având bune analogii în mediul grupului cultural mai sus pomenit54. La acestea se mai pot adaugă ceştile cu buza evazată şi corpul aplatizat (varianta 1B), de asemenea, bine documentate în aria Igriţa55.

Contribuţia cercetărilor de la Oros la cunoaşterea epocii târzii a bronzului din zona Tisei Superioare. Cercetările de la Nyíregyháza-Oros au adus elemente noi referitoare la structura unei aşezări a grupului Hăjdubagos-Cehăluţ şi la forma complexelor prezente în cadrul acesteia. Este una dintre puţinele aşezări ale acestei culturi în care s-a putut surprinde o zonă a sa delimitată de un şanţ, care, probabil, a avut rol defensiv56. Un element nou în cadrul acestui grup cultural este identificarea unei zone de depuneri rituale la marginea aşezării, aspect important ce a putut fi surprins şi în cadrul altor culturi învecinate. A fost evidenţiată desfăşurarea unor activităţi umane în interiorul aşezării, iar analizele osteologice au oferit indicii asupra modului în care comunitatea interacţiona cu mediul natural. Prezenţa a numeroase piese de metal, prelucrarea statistică a unui lot ceramic relativ mare, oferă indicii referitoare la evoluţia grupului cultural Hajddbagos-Cehăluţ, fixând datarea aşezării într-o perioadă târzie a evoluţiei acestuia, pe parcursul etapei RBD. Relaţiile cu mediile culturale învecinate au putut fi surprinse ca urmare a pieselor de import prezente în aşezare, fiind posibilă stabilirea unor corelaţii între evoluţia materialelor de tip Hajdfibagos-Cehăluţ şi acelora de tip Suciu de Sus/Lăpuş.

Plasarea evoluţiei aşezării de la Oros într-o perioadă târzie a evoluţiei grupului Hajdfibagos-Cehăluţ, impune o prezentare a legăturilor pe care grupul Hajdfibagos- Cehăluţ le are cu manifestările culturale ce îi urmează, respectiv a moştenirilor culturale pe care le transmite orizontului cultural Lăpuş II-Gáva I şi pre-Găva. Existenţa unor vase negre, lustruite la exterior sau cu colorit dublu, negru la exterior şi cărămiziu la interior, deşi limitate cantitativ printre descoperirile noastre, prefigurează trăsăturile distinctive ale viitoarei culturi Găva, la naşterea căreia considerăm că şi-a adus aportul şi grupul cultural Hăjdubagos-Cehăluţ. Numărul mic al vaselor cu caracteristicile mai sus menţionate ne face să credem că locuirea din punctul „Úr-Csere” a luat sfârşit într-o perioadă în care procesul de transformare ce va duce la adoptarea pe scară largă a ceramicii negre canelate abia începuse.

54 Chidioşan-Emodi 1982, Pl. 1; Chidioşan-Emodi 1983, PI. 4/1; Emődi 1997, Pl. 1, 3.

55 Chidioşan-Emodi 1982, PI. 6/1-3; Chidioşan-Emodi 1983, PI. 6/6-9, 8/1; Emődi 1997, PI. 7/14-15.

56 Cercetări de dată recentă (anul 2009) au reuşit să surprindă existenţa unor structuri defensive (palisadă) şi pe o latură a aşezării grupului Hăjdubagos-Cehăluţ de la Şimleu Silvaniei: cercetări I. Bejinariu.

190