Marta, Livius et al.: The Late Bronze Age Settlement of Nyíregyháza-Oros „Úr Csere” (Satu Mare, 2010)
Aşezarea din epoca bronzului de la Nyíregyháza-Oros (Rezumat)
în formă de cârlig şi ace de tip Noua), pot fi considerate mai degrabă piese de import sau piese realizate sub influenţa metalurgiei răsăritene sau chiar a celei transilvănene. Pentru aceasta pledează faptul că acele mari cu protuberanţe din bazinul superior al Tisei aparţin unei variante ce poate fi apreciată ca fiind specifică acestei regiuni, chiar dacă la origine tipul pare a fi influenţat de un model estic. Mai mult, în toate cele patru cazuri în care acele cu protuberanţe din bazinul superior al Tisei au fost descoperite împreună cu ceramică, aceasta este întotdeauna de factură locală13. Depozitele de bronzuri din zona Tisei superioare în care sunt prezente piesele de factură estică/transilvăneană sunt de tip Uriu-Ópályi. în cadrul acestora, piesele de origine răsăriteană sunt depuse împreună cu numeroase piese locale. Ca urmare, piesele răsăritene descoperite pe teritoriul grupului Hajdfibagos-Cehăluţ pot fi puse pe seama legăturilor cu metalurgia din mediul Noua-Sabatinovka, la fel ca şi în cazul pieselor descoperite în aria culturii Suciu de Sus14. Materialul ceramic descoperit în aşezarea de la Nyíregyháza-Oros nu a evidenţiat prezenţa unor forme ceramice estice, conducând spre ideea că cel puţin o parte a materialului arheologic atribuit anterior culturii Berkesz ar trebui mai degrabă încadrat într-o perioadă recentă din evoluţia grupului Hajdfibagos-Cehăluţ. J. Németi a realizat recent istoricul cercetării grupului cultural Hajdfibagos- Cehăluţ, şi a sintetizat o serie de elemente definitorii ale acestuia15. Astfel, aria sa de răspândire cuprinde: zona Careiului şi Mlaştina Ecedea, valea Crasnei, Depresiunea Şimleului, partea vestică a Sălajului până la Barcău, zona dintre Barcău şi Crişul Repede, zona Nirului, valea Ierului şi Dealurile Tăşnadului. Deşi au fost întrucâtva mai intense decât în zona ungară a Nyírségului, cercetările referitoare la grupul cultural Hajdfibagos-Cehăluţ din nord-vestul României au fost iniţial interpretate în mod diferit. T. Bader le-a atribuit fazei Otomani IV16, pornind de la câteva elemente ceramice ce pot fi apreciate ca moşteniri din faza Otomani III17. J. Németi a considerat că aparţin unui fenomen cultural aparte (numit ulterior Pişcolt), plasat cronologic după cultura Otomani şi pe care l-a datat anterior culturii Găva18. Sever Dumitraşcu a atribuit materialele de epocă târzie a bronzului din nord-vestul României, unui fenomen cultural aparte, numit „cultura Biharea”19. Carol Kacsó, deşi a constatat existenţa unor similitudini cu grupul Hajdfibagos, pentru descoperirile din nord-vestul României, a propus denumirea de „grup Cehăluţ”. S-a pornit de la con-Marca - Bejinariu 2005, p.62). 13 Nyírkarász-Gyulaháza (Mozsolics 1960, p. 113-123), Zemplinske-Kopcani (Demeterová 1984, Pl. VI/1), Petea-Csengersima (Marta 2005, p. 83-84) şi Seini (piesă recent descoperită, informaţii Dan Pop). 14 Kacsó 1983, p. 48. 15 Németi 2009a, p. 203-205; Németi 2009, p. 31-33. 16 Bader 1978, p. 56-57. 17 Boroffka 1994a, p. 7-18; Boroffka 1999, p. 113-125. 18 Németi 1978, p. 120-121. 19 Dunitraşcu-Emodi 1980, p. 53 (numite materiale de tip Oradea-Cociuba Mare-Biharea); Dumitraşcu 1983, p. 111; Dumitraşcu 1994, p. 101-111. 185
