Marta, Livius et al.: The Late Bronze Age Settlement of Nyíregyháza-Oros „Úr Csere” (Satu Mare, 2010)
Aşezarea din epoca bronzului de la Nyíregyháza-Oros (Rezumat)
siderentul că în aria lor de răspândire, descoperirile de tip Hajdúbagos par să evolueze diferit. Dacă în aria nord-vestică ele ar fi urmate pe parcursul etapei RBD de grupul cultural/cultura Berkesz, în aria sud-estică ele continuă să vieţuiască şi pe parcursul acestei etape cronologice, fapt pentru care a considerat că se impune reunirea lor sub o altă titulatură20. Publicarea şi cercetarea unor noi loturi de materiale tinde să arate însă că pe o arie largă din nord-estul Ungariei21 şi nord-vestul României22 avem aceleaşi tipuri de materiale, care în diferite microzone geografice din nordul Câmpiei Tisei (Marea Câmpie Maghiară) şi nord-vestul Transilvaniei au o evoluţie similară, fapt pentru care pot fi atribuite aceluiaşi fenomen, grupul cultural Hajdfibagos-Cehăluţ. în zona Nyir-ului, Câmpia Careiului şi Bihor, precum şi în zona Nyírség-ului, grupul cultural Hajdfibagos-Cehăluţ a fost precedat de cultura Otomani, ale cărei tradiţii sunt evidente prin prisma perpetuării unor forme şi elemente de decor ale ceramicii23. Pentru unele loturi de materiale este însă greu de precizat dacă aparţin unei faze târzii a culturii Otomani sau dacă ele pot fi atribuite deja grupului cultural Hajdfibagos- Cehăluţ24. Pe lângă tradiţiile Otomani, în formarea grupului a fost evidenţiat aportul culturii mormintelor tumulare25. în urma cercetărilor din anii anteriori s-a constat că grupul Hajdfibagos-Cehăluţ continuă să supravieţuiască pe parcursul perioadei RBD 26, în unele situri fiind prezente materiale de tip pre-Găva, ce sunt datate în a doua jumătate a perioadei RBD şi în perioada HAI27. Cronologia. Descoperirile de metal şi tipare, destul de numeroase, ar trebui să reprezinte un suport important pentru precizarea coordonatelor cronologice concrete în care se înscrie evoluţia aşezării Bronzului Târziu de la Nyíregyháza-Oros, „Úr-Cseré”. La acestea pot fi adăugate elementele de datare obţinute pe baza analizei ceramicii şi corelaţiile cronologice ce se pot face pe baza importurilor din mediile culturale învecinate. Din păcate, cele mai multe dintre piesele de metal descoperite pe parcursul cercetării aşezării de la Oros au o valoare cronologică redusă, fiind vorba în general despre tipuri a căror evoluţie nu poate fi restrânsă în cadre cronologice înguste. Poate fi luat în discuţie, eventual, tiparul fragmentar pentru turnat topoare cu disc şi spin care reprezintă o dovadă pentru producerea unor piese de acest fel în aşezarea de la Nyíregyháza-Oros. Cele mai multe topoare cu disc şi spin apar în zona Tisei Superioare în depozitele seriei Uriu-Ópályi şi este vorba mai ales despre piese întregi, în timp ce în 20 Kacsó 1981, p. 61, 72; Kacsó 1990, p. 4-41, 50; Kacsó 1997; Kacsó 1999, p. 85-112. 21 Nagy 2005, p. 63-105; Nagy 2007, p. 121-154. 22 Bejinariu-Lakó 1996, p. 11-33; Bejinariu-Lakó 2000, p. 163-219; Bejinariu 2009, p. 183-201. 23 Kemenczei 1963, p. 184-185. 24 Körösszegapáti-„Pál-lapály”, Pir/ Szilágypér-„Rozgaz”, Sărăuad/Tasnâdszarvas-„Vatra satulu nr. 327”, Zăuan/ Szilăgyzovány-„Temetődomb”, Oradea/ Nagyvárad-„Salca”, Mónospetri-„Szeméttelep”, Budiuslău/ Bogyoszló-„Legelő völgy” (Németi 2009a, p. 41). 25 După formarea culturii Suciu de Sus apar în partea nord-estică a Câmpiei Maghiare şi în vestul Nyirului purtătorii culturii mormintelor tumulare (cultura Egyek) (Bóna 1993, 82, Tóth-Marta 2005, 127.). 26 Nagy 2005; Tóth-Marta 2005, p. 128; Nagy 2007; Bejinariu-Székely-Sana 2008. 27 Nagy 2005; Tóth-Marta 2005, p. 128; Nagy 2007; Bejinariu-Székely-Sana 2008. 186
