Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente: Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 4. (Satu Mare, 2007)
Restaurări / Helyreállítások / Restoration - Maria-Emilia Crîngaci Ţiplic - Martin White: Reconstruirea a două biserici romanice din sudul Transilvaniei cu ajutorul tehnologiei realităţii virtuale
309 Reconstruirea a două biserici cu ajutorul tehnologiei realităţii virtuale datează, probabil, de la cumpăna veacurilor XII-XIII, în timp ce portalul de vest, unic în arhitectura romanică din Transilvania, pare a fi fost aplicat în a doua jumătate a secolului al Xlü-lea. Biserica romanică de la Cisnădioara se încadrează în categoria bazilicilor romanice scurte cu trei nave, cor pătrat, absidă semicirculară, absidiole în partea de est a navelor laterale şi cu două turnuri proiectate în partea de vest a colateralelor, turnuri ce nu au mai fost terminate. Atât nava principală cât şi colateralele sunt acoperite cu şarpantă deschisă; corul este boltit în cruce fără nervuri; încăperile de jos ale turnurilor fiind de asemenea acoperite cu bolţi în cruce; accesul în turnuri se face prin scări înglobate în grosimea zidului. In cor mai sunt vizibile urme de pictură murală, iar cruci de consacrare se păstrează în mai multe locuri din biserică. Zidăria este din piatră brută, excepţie făcând faţada apuseană, unde portalul relativ bogat profilat este încadrat de arcade oarbe. Alte două portaluri se află pe axul nord-sud al bazilicii, acestea fiind simplu profilate. Zidul din jurul bisericii, prevăzut cu un turn pe partea de vest şi cu un turn de poartă interior pe partea de sud, a fost ridicat în a doua jumătate a secolului al XID-lea cu culoar de luptă zidit şi creneluri. Pe partea de est a mai existat un turn (secolul XV) plasat la câţiva metri în exteriorul zidului de incintă şi unit cu acesta printr-o punte mobilă. Biserica a fost cercetată arheologic în anii 1965-1966, rezultatele arheologice fiind, din păcate, publicate doar parţial15. Şura Mică - Biserica Sf. Maria. Localitatea este atestată pentru prima oară documentar in anul 1323l6, însă biserica datează din secolul al XlII-lea, ea fiind construită de către coloniştii saşi ca bazilică romanică cu o dezvoltare longitudinală mai amplă, şi care este atât de specifică pentru sudul Transilvaniei. La sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea biserica se fortifică şi este radical transformată fiind adăugate elemente de arhitectură gotică. Absida semicirculară romanică este demolată, corul prelungit, boltit în reţea şi închis cu o absidă poligonală. Cu acelaşi prilej se ridică noul arc de triumf gotic din piatră profilată şi se bolteşte nava centrală, iar intrarea de pe partea de nord este întărită cu un tum; de asemenea în partea de vest se ridică un tum adósat faţadei. Din construcţia originală a bazilicii romanice nu mai există decât fragmente: faţada de vest, parte din portalul de nord, nava colaterală de sud cu mici ferestre romanice, cele patru perechi de stâlpi de secţiune pătrată uniţi între ei cu arcade semicirculare neprofilate. Ambele colaterale poartă mici travee boltite în cruce, despărţite prin arcuri dublou. Nu se ştie dacă 15 Heitel 1974, p. 49-59. 16 Urkunderbuch I, p. 372.
