Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente: Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 4. (Satu Mare, 2007)
Restaurări / Helyreállítások / Restoration - Maria-Emilia Crîngaci Ţiplic - Martin White: Reconstruirea a două biserici romanice din sudul Transilvaniei cu ajutorul tehnologiei realităţii virtuale
RECONSTRUIREA A DOUĂ BISERICI ROMANICE DIN SUDUL TRANSILVANIEI CU AJUTORUL TEHNOLOGIEI REALITĂŢII VIRTUALE Maria-Emilia CrIngaci Ţiplic Martin White Despre arheologia virtuală şi patrimoniul cultural virtual Acest articol este scris din punctul de vedere al specialiştilor în arheologie şi se adresează arheologilor şi/sau celor care se ocupă cu patrimoniul cultural. Având în vedere că arheologia virtuală (virtual archaeology) sau patrimoniul cultural virtual (virtual cultural heritage) este un câmp nou de cercetare în România, dorim să aducem câteva explicaţii generale în ceea ce priveşte anumiţi termeni. Realitatea virtuală (virtual reality, VR) reprezintă o experienţă interactivă, multisenzorială, generată de computere care oferă iluzia participării într-un spaţiu sintetic 3D1. VR este, încă, o noutate şi o tehnologie inovativă care, prin aplicaţiile sale curente, se dovedeşte a fi o unealtă de vizualizare foarte utilă pentru domenii diverse, în special pentru acele domenii care implică vizualizarea de idei şi concepte abstracte, de locuri sau obiecte care sunt de neatins sau greu accesibile. Cercetarea arheologică cu aplicaţie în realitatea virtuală reprezintă o direcţie recentă care în ultima vreme denotă o creştere considerabilă, întrucât dezvoltarea tehnologică interactivă cu ajutorul computerelor are impact inevitabil chiar şi asupra ştiinţelor umaniste şi asupra artelor. Virtualizarea patrimoniului înseamnă actualizare digitală a bazelor de date şi simulare utilizând tehnologia grafică computerizată. Arheologia virtuală implică folosirea computerizată a unor modele 3D reprezentând clădiri antice şi medievale sau a unor artefacte vizualizate prin intermediul tehnologiei digitale. Patrimoniul virtual implică existenţa unor sinteze, reproduceri, reprezentări, reprocesări digitale şi afişări create prin intermediul unei tehnologii avansate de prelucrare a imaginilor2. Implicaţiile realităţii virtuale în arheologia şi arhitectura medievală în ultimii ani este bine cunoscut faptul că utilizarea realităţii virtuale {virtual reality - VR) şi a vizualizării modelelor 3D în arheologie şi în patrimoniu cultural în general are un interes tot mai crescut. Tehnologia realităţii virtuale o întâlnim deja în diverse domenii în care s-a ajuns la un nivel de dezvoltare ridicat cum ar fi în industrie, medicină, divertisment, 1 Terras 1999; http://intarch.ac.uk/joumal/issue7/terras/con4.htm. 2 Roussou 2002, p. 93.
