Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente: Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 4. (Satu Mare, 2007)
Obiective / Esettanulmányok / Case Studies - Alexandru Baboş: Un martor evocator al bisericii de lemn din Văleni
Alexandru BâBOŞ 236 parte dintre aceştia se întâlneau în diferitele inscripţii ctitoriceşti ce se găseau în biserică din care o bună parte au fost consemnate de loan Bârlea la 190917. în timpul primei vizite canonice a ierarhului greco-catolic de la Muncaci în Maramureş, în 175118, se nota că biserica dedicată Sfanţului Arhanghel Mihail era de lemn, avea turn şi era acoperită cu şindrilă. De asemenea, era destul de confortabilă şi prevăzută cu toate cele necesare cultului. La acea vreme nu se ştia de către cine a fost sfinţită nici biserica, nici cele două clopote din turn. Avea însă un antimis de la Bizanţ şi un potir de argint. Printre alte date despre obiectele de cult aflăm că încuietoarea bisericii era de lemn. In 1774, cu ocazia unei conscripţii19, se afirma că acoperişul bisericii tocmai fusese reparat, însă avea nevoie de reparaţii la tălpile de la intrare. Biserica era prevăzută cu toate cele necesare şi era decorată în interior în două rânduri - atât prin pictură murală, cât şi prin icoane mobile. Aceste ornamente erau însă, după părerea redactorului conscripţiei, într-o condiţie submediocră. Cu ocazia unei noi conscripţii20, executată un deceniu mai târziu, biserica de lemn era datată în vremuri imemorabile, era comodă, avea toate cele necesare cultului şi putea primi 250 de credincioşi. Inscripţiile pictate pe pereţii interiori de zugravul Toader Hodor din Vişeul de Mijloc aminteau de semnificativa reparaţie a fundaţiei bisericii prin ridicarea pe temelie nouă la 1796, necesară încă de la 1774, de întărirea structurii turnului în acelaşi an, precum şi de reînnoirea totală a picturii parietale la 1807. Din păcate, în momentul de faţă ne lipsesc datele arhivistice din secolul XIX-lea care, cu siguranţă, au fost redactate aşteptând doar să fie identificate şi valorificate. Datele se înmulţesc totuşi semnificativ după 1900. Astfel canonicul loan Bârlea culege inscripţiile din biserică, de pe pereţi, icoane şi din cărţile de cult, publicându-le la 1909. La 1911, vicarul Tit Bud face o scurtă istorie a parohiei notând pentru prima dată tradiţia locală referitoare la aducerea ei din Mănăstirea Cuhea. Cu prilejul vizitei canonice a ierarhului de la Gherla Vasile Hossu, profesorul Vasile Moldovan, care l-a însoţit, nota la 1913 că „biserica e pe vârf de deal, mică, de 14 m lungă, 5 m lată, slabă”. Cea mai consistentă contribuţie la cunoaşterea bisericii de lemn din Văleni de care avem cunoştinţe au adus-o Victor Brătulescu şi N. Chioreanu, călători prin Maramureş în toamna anului 1937, la îndemnul istoricului Nicolae Iorga. Aceştia şi-au publicat materialul adunat în Buletinul Comisiunii 17 Bârlea 1909, p. 201-205. 18 DAZO 151, 1,839/1745, 2v-3. 19 MOL, C 99, XI. A, Mâramaros 1774, 66-66v. 20 MOL, C 104, Pfarr-Regulierung, A 54, Munkács Diocesis, Mâramaros, No. 100.
