Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente: Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 4. (Satu Mare, 2007)
Obiective / Esettanulmányok / Case Studies - Alexandru Baboş: Un martor evocator al bisericii de lemn din Văleni
237 Un martor evocator al bisericii de lemn din Văleni Monumentelor Istorice în anul 1941. Victor Brătulescu a făcut o descriere a bisericii21, cu un accent deosebit pe pictura murală şi icoane, ilustrată în nu mai puţin de 17 imagini, în timp ce N. Chiorenu a semnat în anexă un releveu la scară, marcat cu dimensiunile principale (planşa XXIV). Biserica de lemn documentată în 1937, în comparaţie cu dimensiunile consemnate în 1913, apărea lărgită cu o şatră pătrată în faţa intrării, o parte, desigur, adusă între timp. Victor Brătulescu a descris planul bisericii drept „cel obişnuit, dreptunghiular, având altarul de forma unui exagon cu două laturi de pe margini mai lungi şi cu cele trei care încheie partea de est de aceeaşi lungime. A şasea o formează tâmpla”. în elevaţie a remarcat din exterior acoperişul şatrei în „forma unei piramide cu patru laturi frânte la mijloc”, acoperişul peste biserică în două ape cu două streşini şi tumul, care în partea superioară era împodobit „printr-o îmbrăcăminte de scânduri, cu vârfurile crestate atârnând în jos”. El a insistat asupra descrierii foişorului clopotelor notând „un balconaş scund sprijinit pe coloane” care era „acoperit cu un coif, a cărui bază de formă pătrată, se prelungeşte printr-o piramidă cu opt laturi”. în interior, autorul s-a adâncit în descrierea tematică a scenelor de pictură, completându-se cu ilustraţia fotografică. Descrierea sumară a constmcţiei este compensată de valoarea fotografiilor şi a releveului schiţat. Din ele se desprind în primul rând planul mult alungit şi îngust al bisericii, împărţit egal între femei şi bărbaţi, o situaţie specifică mai degrabă bisericilor de mir decât celor de mănăstire. Spre altar apar marcate trei uşi, iar între bărbaţi şi femei numai patru stâlpi. Dacă am reconstitui imaginar biserica în secţiune am remarca imediat naosul boltit înalt peste pardoseală cu pereţii drepţi, neîntrempţi de console. In imaginile luate din corul bisericii22 se poate observa, de asemenea, trecerea nemarcată de la perete la boltă. în plus, se poate reţine forma ferestrelor originale, tăiate între două bârne cu o tăietură ascuţită, în acoladă, în partea superioară. Ferestrele de jos, jur împrejurul bisericii, apar în releveu lărgite, de formă rectangulară. Imaginile şi descrierile de mai sus sunt completate de unele informaţii preţioase culese de la câţiva localnici care au păstrat în memorie date şi imagini legate de vechea lor biserică. Bătrânii din sat îşi amintesc că „la femei o fost podele şi pietre la bărbaţi”. Fiecare scândură din podea la femei „o fo pă neam”. Fiecare femeie „îşi ştia podeaua” neamului „şi locu al câtelea din neam”. în faţă, spre bărbaţi, „era fruntea neamulur. în biserica bărbaţilor, adică naosul, bătrânii nu-şi aduc aminte de împărţire pe locuri. Mihai Bologa povesteşte că cei „care era mai de neam ave ceva scaun”. Gheorghe Pop „diacu” îşi aduce aminte, pe soleea din faţa iconostasului, „de strana me din dreapta”, de scăunelul crâsnicului ce „o 21 Brătulescu 1941, p. 74-83, fig 118-134. 22 Brătulescu 1941, fig. 120-121.
