Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)
Gheorghe Petrov: Bisterica mănăstirii Râmeţ
Pelaghia din Ponor, loan ... din Râmeţ, fiind egumen Sofronie eromonah şi ocârmuitor acestui altar BologaNicolae, iară zugrav Gheorghe din Făgăraş. Ion protopopul locului din Geomal, 1741.”30 în nişa proscomidiei, pe pereţii laterali, se mai găsesc alte două inscripţii pictate tot în 1741, care, împreună, alcătuiesc un pomelnic al zugravilor, ctitorilor şi donatorilor de atunci ai bisericii. în dreapta sus: „Pomeneşte Gheorghie zugrav, Pătru Z(ugrav), Matei, Stanca, Şandru, Maria, Raniţe, Torna, Maria. Aceste nume se pomenesc cu cinste ori pe care va învrednici Dumnezeu, că au zugrăvit şi hramul de pomenire de peste an”; în stânga sus: „Pomeneşte ctitorii eromonah Ghelasie, eromonah Petronie, eromonah Mihail, lanul, Avram, Savul, Anisia, Iacob, Maria, Chirii, Nicola, Crăciun, Pătru, Ştefan, Dămian, Mărie, Ana, Mos(?), Ion, Anuţa, erei Iancu, Mărie, erei Ra... Meletie, láncul.”31 Următoarele trei etape de pictură, toate executate în tehnica a seco, aparţin secolelor XIX (etapele şapte şi opt) şi XX. Ultima etapă de pictură, realizată după anul 1930, a decorat iniţial aproape toată suprafaţa interioară a bisericii - acoperită anterior de straturile mai vechi menţionate - fiind decapată în mare parte în cursul anilor 1975-1977.32 Revenind la primele două etape de pictură reprezentate de frescele conservate în altar şi în naos, ambele fiind primele straturi de pictură ale încăperilor respective, se pot presupune două posibilităţi: fie realizarea lor concomitentă, dar de către doi meşteri diferiţi, fie realizarea lor la scurt timp una după cealaltă, dar, oricum, cu mult timp înaintea picturii din 1377, aplicată pe un al doilea strat de tencuială a bisericii. Având în vedere intervalul mare de timp scurs între aplicarea primelor straturi şi realizarea celui din anul 1377, apoi luându-se în considerare asemănările tipologice dintre scepa aflată în proscomidia altarului (Iisits în mormânt) şi scena similară din biserica de la Sântămăria Orlea, s-a opinat pentru datarea primelor straturi de frescă (din altar şi naos) în intervalul de timp cuprins între apii 1330 şi 134033 sau în primele decenii ale secolului al XIV-lea.34 în acest context, despre cronologia începuturilor bisericii de la Râmeţ, se poate presupune Că ea a fost ridicată în perioada de început a secolului al XIV-lea.35 Biserica mănăstirii Rămeţ 30 Meteş, Mănăstirile româneşti, p. 56; Drăguţ, Zugravul Mihű, p. 40, nota 9; Porumb, Dicţionar, p. 231. 31 Drăguţ, Zugravul Mihu, p. 40, nota 9. 32 Boambeş, Conservarea-restaurarea, p. 84. 33 Drăguţ, Arta românească, p. 121. 34 Tugearu, Biserica mănăstirii Rămeţ, p. 158-159. 35 Specialiştii care s-au ocupat până în prezent de problematica bisericii au ajuns la concluzii diferite asupra momentului construirii sale: prima jumătate a secolului al XIV-lea (Drăguţ, Arta românească, p. 112); sfârşitul secolului al XIV-lea (I. D. Ştefănescu, La peinture religieuse, p. 431); secolul al XV-lea (Meteş, Mănăstirile româneşti, p. 53; Vătăşianu, Istoria artei, p. 566). Singurul autor care se pronunţă pentru o datare mai timpurie, în secolul al XIII- lea, este Porumb, Pictura românească, p. 11. 245
