Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)
Gheorghe Petrov: Bisterica mănăstirii Râmeţ
Gheorghe PETROV Biserica a fost probabil de la început o ctitorie destinată unei comunităţi monahale. Acest lucru explică, într-o anumită măsură, aşezarea lăcaşului într-un loc mai izolat, apoi dependenţa evidentă a programului său arhitectonic faţă de tradiţia arhitecturii bizantine, mai mult decât la alte edificii medievale religioase din mediul românesc, precum şi tematica mai aparte a unora dintre straturile mai vechi de pictură.36 Deşi trecutul său este prea puţin cunoscut din documente, se poate presupune că iniţiativa actului ctitoricesc a putut veni din partea unui personaj aparţinător elitei româneşti din zonă. De la primele preocupări istoriografice care au vizat desluşirea tainelor trecutului acestui aşezământ monahal şi al construcţiilor care îl compun, a trecut mai bine de un veac. Având în vedere bogata şi diversificata bibliografie închinată acestui important monument de cult românesc, prezentul nostru demers nu şi-a propus doar faptul de a mai adăuga încă un nou titlu la această lungă listă cunoscută. Modesta noastră contribuţie doreşte să ofere, celor interesaţi şi nu numai, o privire sintetică, mai coerentă şi ordonată, asupra principalelor aspecte şi probleme care privesc trecutul uneia dintre cele mai vechi şi cunoscute biserici româneşti din Ardeal, de multe ori o astfel de întreprindere dovedindu-se a fi mai utilă pentru înţelegerea lucrurilor decât alte texte mult mai elaborate şi sofisticate, mai ales în cazul unor astfel de subiecte dominate încă de anumite incertitudini şi necunoscute. Dintre cercetările mai serioase întreprinse în decursul timpului asupra bisericii mănăstirii, cele care au oferit rezultatele cele mai concludente şi edificatoare sunt reprezentate de studiile asupra arhitecturii şi picturii bisericii, elaborate cu prilejul operaţiunilor de restaurare şi conservare a monumentului din deceniile 8 şi 9 ale secolului trecut. Ţinând seama de concluziile acestor investigaţii, în stadiul actual al cunoştinţelor noastre despre monument, nu credem că deocamdată s-ar mai putea elabora alte teorii spectaculoase privitoare la începuturile şi evoluţia sa constructivă. Totuşi, având în vedere că biserica nu a beneficiat niciodată de o investigaţie arheologică, datorită invocatelor, condiţiile obiective de la faţa locului nu au permis o astfel de intervenţie (nivelul ridicat al pânzei de apă freatică), personal, avem convingerea şi o oarecare speranţă că anumite informaţii se mai pot încă obţine prin efectuarea unor sondaje arheologice în zona limitrofă monumentului, pe anumite suprafeţe de teren, unde, cu siguranţă, în decursul timpului au fost practicate înmormântări. 36 Tugearu, Biserica mănăstirii Rămeţ, p. 150.
