Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)

Gheorghe Petrov: Bisterica mănăstirii Râmeţ

Biserica mănăstirii Rămeţ

Cercetările mai recente efectuate asupra arhitecturii şi picturii bisericii, au demonstrat că unul din straturile mai vechi de pictură - datat pe baza unei inscripţii în a doua jumătate a secolului al XIV-lea (1377) - aflat pe peretele estic al pronaosului, continua în sus, sub zidăria actualei bolţi. Această constatare relevă faptul că, în anul 1377, acoperirea pronaosului era situată mai sus decât cea actuală, presupunând existenţa iniţială a unui tavan drept;10 11 această refacere pune însă sub semnul întrebării turnul aflat deasupra pronaosului, care, după unele păreri, ar putea fi rezultatul unei etape ulterioare de construcţie." Anumite semne de întrebare ridică şi boltirile actuale din naos şi altar, care ar putea să nu fie cele originale.12 Această supoziţie se bazează pe faptul că în decursul timpului biserica a suferit numeroase stricăciuni, unele menţionate documentar, urmate apoi de refaceri.13

Arhitectura bisericii mănăstirii Râineţ se aseamănă, în general, cu aceea a altor biserici româneşti din sud-vestul Transilvaniei (în special cu unele monumente din Ţara Haţegului şi Ţara Zarandului ridicate în cursul secolelor XIII—XV), dar se particularizează însă prin unele detalii, care, aşa cum am arătat deja, demonstrează o mai mare dependenţă a programului arhitectonic faţă de tradiţia bizantină decât la oricare alt edificiu religios din aceeaşi familie transilvăneană. Deoarece caracteristicile arhitecturale de factură bizantină prezente la această biserică nu mai apar astfel asociate la nici un alt monument, ci numai disparat, la unele monumente medievale româneşti transilvănene, o încadrare cronologică certă, pe baza unor analogii de arhitectură, este dificil de

10 Tugearu, Biserica mănăstirii Rămeţ, p. 151 şi nota 12. După o informaţie singulară, neînsoţită însă de o trimitere la vreo sursă documentară, actuala boltă a pronaosului ar fi fost construită abia în anul 1930, înlocuind atunci un tavan de lemn (C. Boambeş, Conservarea-restaurarea şi punerea în valoare a picturilor murale de la biserica mănăstirii Rămeţ - judeţul Alba, în Revista Monumentelor Istorice, 59 (1990), nr. 1, p. 83-84). Această informaţie nu se confirmă, deoarece despre presupusa lucrare nu se aminteşte nimic în documentaţia aflată în dosarul despre o mai veche restaurare a bisericii, documentaţie întocmită în perioada anilor 1921-1947 (vezi I. Opriş, Dosarul de restaurare a monumentului în anii 1921-1947, Revista Muzeelor şi Monumentelor. Monumente Istorice si de Artă, 17 (1986), nr. 2, p. 59-62.)

11 V. Vătăşianu, Istoria artei feudale în Ţările Române, I, Bucureşti 1959, p. 566.

12 în majoritatea studiilor despre biserica mănăstirii Râmeţ, autorii acestora susţin că respectivele bolţi ar fi cele originare (Tugearu. Biserica mănăstirii Rămeţ, p. 151 şi nota 14).

13 în anul 1762 edificiile mănăstirii sunt afectate de distrugerile provocate de acţiunea generalului Buccovv, ca represiune pentru rezistenţa opusă uniaţiei. După acest eveniment, aşezământul monahal este refăcut, dar, în anul 1785, este din nou avariat din ordinul autorităţilor, deoarece localnicii împreună cu călugării mănăstirii participaseră la răscoala condusă de 1 Iorea, Cloşca şi Crişan. Biserica este refăcută în anul 1792, dar numai ca biserică de mir; ulterior, lăcaşul a continuat să fie obiect de dispută între locuitorii satului, majoritari ortodocşi, şi autorităţile Bisericii Unite de la Blaj. în anul 1827 satul obţine definitiv dreptul de a folosi biserica ca lăcaş de cult ortodox (Şt. Meteş, Mănăstirile româneşti din Transilvania şi Ungaria, Sibiu 1936, p. 59-61; I. Şerban, Monumentul în evoluţia artei româneşti din Transilvania, în Revista Muzeelor şi Monumentelor. Monumente Istorice si de Artă, 17(1986), nr. 2, p. 58).

241