Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)

Maria-Emilia Crîngaci-Ţiplic - Zeno K. Pinter - I. Marian Ţiplic: Biserica evanghelică din Ruja. Studiu istoric şi arheologic

Maria-Emil ia CRÎNGACI-ŢlPLIC, Z.-K. PINTER, I.-M. ŢlPllC

Dancu,8 9 10 11 Szentpétery Tibor şi Kerny Terézia," Virgil Vătăşianu,12 Georg Gerster şi Martin Rill.13 Cel mai pe larg, satul şi biserica sunt tratate de Hermann Fabini,14 în lucrarea sa despre bisericile fortificate din Transilvania, şi de Erwin Amlacher15 în recenta sa carte despre bisericile fortificate şi cetăţile ţărăneşti ale saşilor transilvăneni.

în legătură cu toponimul german Roseln există posibilitatea ca denumirea germană a localităţii să fi fost adusă de colonişti din patria de origine, acest toponim fiind întâlnit şi lângă Düsseldorf (Rosellen), în Brabantul de Nord (Rosendaal) şi în Flandra lângă Dünkirchen (Rosendael)}6 Prima atestare documentară a localităţii este relativ târzie, la 1349, când este pomenită alături de satele Mălâncrav, Stejăreni, Roandola, Criş, Floreşti şi Noiştat.17 Câteva decenii mai târziu, cca anul 1400, satul este menţionat ca făcând parte din capitlul Kosd şi împreună cu satele Noiştat, Retiş, Bărcuţ, Seliştat, Movile, Iacobeni şi Stejăriş formează surogaţia Cincu a capitlului Kosd-Rupea.18 Ulterior localitatea mai este menţionată în documente în legătură cu diverse neînţelegeri sau convenţii, cum este cea din anul 1416 când se iscă o ceartă între locuitorii Rujei şi greavul Michael din Agnita pentru o moară,19 sau convenţia din 1520 pentru un heleşteu dintre Dealul Frumos şi Ruja.20

La 1571, în cel mai vechi registru bisericesc din Ruja, biserica este numită ca ecclesia Sf. Magdalena, dar, de la 1590, datorită influenţei Reformei, biserica este menţionată numai ca ecclesia nostra. Se cunoaşte şi numele primului preot protestant din Ruja, Gabriel Brandschodtt, mort la 1566, urmat de preotul Ezechiel Kyr, care este şi autorul primelor însemnări din registrul bisericesc din Ruja. Ceea ce ştim din acest registru despre biserică este că, la

8 E. Sigerus, Siebenbürgisch-sächsische Burgen und Kirchenkastelle, 5. Auflg., Hermannstadt 1923.

9 E. G. Sebastian, German fortified Churches in Transylvania, în Antiquity, 6 (1932), nr 23, p. 322.

10 Iuliana Fabritius-Dancu, Die Wehrkirchen des oberen Harbachtals, în Komm mit 74, Bucureşti 1974, p. 48-51, pl.

11 Szentpétery T. - Kemy Terézia, Az Ölttől a Küküllőig, Erdélyi száz erődtemplomok, Budapest 1990, p. 112.

12 V. Vătăşianu, Istoria artei feudale în ţările române, I, Bucureşti 1959, p. 596.

13 G. Gerster - M. Rill, Siebenbürgen im Flug, München 1997.

14 H. Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Doifidrchen, I, Sibiu 1998, p. 614-616.

15 E. Amlacher, Wehrbauliche Funktion und Systematik siebenbürgisch-sächsischer Kirchenund Bauernburgen. Ein Beitrag zur europäischen Burgenkunde, München 2002, p. 346-349.

16 Roth, Wörterbuch, p. 218.

17 Urkundenbuch zur Geschichte des Deutschen in Siebenbürgen, I—VII, Hermannstadt- Bucureşti 1897-1991, II, p. 70.

18 Fr. Teutsch, Zur Geschichte von Reps, în Archiv des Vereins 13 (1876), p. 187.

19 Urkundenbuch, IV, p. 23.

20 Fabini, Atlas, p. 615.

184