Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)
Maria-Emilia Crîngaci-Ţiplic - Zeno K. Pinter - I. Marian Ţiplic: Biserica evanghelică din Ruja. Studiu istoric şi arheologic
Reformă, se păstra într-o formă bună.2' în anul 1596 biserica suferă câteva reparaţii şi se construieşte o tribună laterală. Există şi informaţia cum că a existat şi o mănăstire de maici ce purta hramul Sfintei Rosalia.21 22 Unul din clopotele bisericii datează din jurul anului 1500 şi poartă inscripţia O rex glorie veni cum pace}2 Un alt obiect valoros, de data aceasta din lemn, este o strană care datează din anul 1535. De altfel, Michael Csáki aminteşte în lucrarea sa că ar mai fi şi un potir din secolul al XVI-lea.24 în inventarul bisericii se mai păstrează două perechi de sfeşnice, ambele datate: o' pereche din argint (1870), cu inscripţia Gewidmet v. den Erben nach Sophia Stirner, iar cea din alamă din 1792. Biserica evanghelică din Ruja Biserica evanghelică şi turnul bisericii. Biserica actuală se compune dintr-o navă dreptunghiulară alungită (fosta navă centrală a unei bazilici), un cor dezvoltat, încheiat cu o absidă pentagonală, iar în partea de vest a bisericii se află un turn masiv (fig. 7, 15). Cu toate că biserica, de-a lungul timpului, a suferit mai multe modificări, monumentul mai păstrează elemente specifice arhitecturii gotice, constând în ancadramentul de factură gotică al portalului de nord (fig. 9) şi în bolta corului (fig. 8), prin aceasta trădându-se existenţa unui gotic târziu transilvănean. De asemenea, pereţii navei bisericii, în special zidul de nord al bisericii, prezintă urme vizibile ale unor console sau ale unor capiteluri ale stâlpilor, stâlpi care au separat nava centrală de cea laterală, ceea ce înseamnă că biserica a avut, într-o fază anterioară, un plan bazilical. Actualmente, corul este prevăzut cu metereze, iar peste cor, pe contraforturi şi arhivoite, se ridică un bastion mai înalt, cu parapet de zid şi cu ciubuc la bază (fig. 5, 10). Biserica a fost prevăzută şi cu o incintă dublă, care a dispărut aproape complet, astăzi păstrându-se doar o parte din zidul de est şi sud-est al incintei, iar in partea de sud-vest se mai pot observa zidurile de pornire ale unui turn al fostei fortificaţii, turn care nu este menţionat pe planul publicat de H. Fabini25 (fig. 15). în ceea ce priveşte datarea bisericii există două opinii: cea a lui V. Vătăşianu care menţionează construcţia ca fiind o biserică-sală din perioada gotică,26 dar lasă loc şi pentru o altă încadrare cronologică mai timpurie, şi cea a lui H. Fabini care susţine că biserica a fost ridicată, iniţial, ca o bazilică romanică, încadrând-o, din punct de vedere cronologic, în secolul al XIII-lea.27 Dovezi care să ateste existenţa unei foste bazilici sunt materializate în 21 Schuller, Das älteste Rosier, p. 55. 22 Fabini, Atlas, p. 616. 23 Teutsch, Glockenkunde, p. 140. 24 Csáki M., Inventarul monumentelor şi obiectelor istorice şi artistice săseşti din Transilvania, Cluj 1923, p. 34. 25 Fabini, Atlas, p. 615. 26 Vătăşianu, Istoria artei, p. 596. 27 Fabini, Atlas, p. 615. 185
