Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)

Maria-Emilia Crîngaci-Ţiplic - Zeno K. Pinter - I. Marian Ţiplic: Biserica evanghelică din Ruja. Studiu istoric şi arheologic

BISERICA EVANGHELICĂ DIN RUJA Studiu istoric şi arheologic

Maria-Emilia CRÎNGACl-ŢlPLlC Zeno-Karl PINTER Ioan-Marian ŢlPLIC

Localitatea Ruja (g. Roseln, m. Rozsonda, I. Valle Rosarum/Rosundaî) a aparţinut în evul mediu capitlului Kosd-Rupea din punct de vedere religios, şi scaunului Cincu din punct de vedere administrativ. Astăzi este în judeţului Sibiu, fiind aşezată la 5 km nord de oraşul Agnita.

Deşi localitatea Ruja a intrat în atenţia literaturii de specialitate de timpuriu, biserica evanghelică de aici nu s-a bucurat de un interes deosebit din partea cercetătorilor din domeniul istoriei, arheologiei sau istoriei artelor. Preocupările au fost orientate mai mult spre toponimul localităţii Ruja, asupra căruia s-au oprit cercetătorii saşi Gustav Kisch1, Walter Scheiner2 şi Johann Roth3, pentru ca, apoi, la scurt timp după acestea să apară în presa germană, sub semnătura lui G. A. Schuller, un articol de popularizare referitor la viaţa satului săsesc din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, articol care are ca izvor de informare registrul bisericesc din Ruja, registru ce cuprinde anii 1571— 17284 5 şi care, astăzi, se păstrează la Biblioteca Brukenthal. O foarte scurtă menţiune referitoare la unul din clopotele bisericii evanghelice din Ruja o face G. D. Teutsch în concisa sa repertoriere despre cele mai vechi clopote transilvănene.6

Despre biserica evanghelică din Ruja avem doar menţiuni tangenţiale în lucrări generale despre bisericile transilvănene fortificate, cum sunt cele ale lui Friedrich Müller,7 Emil Sigerus,8 E. G. Sebastian,9 luliana Fabritius-1 G. Kisch, Vergleichendes Wörterbuch, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde 33 (1905), p. 186-187; Idem, Siebenbürgen im Lichte der Sprache. Ein Beitrag zur Kulturgeschichte der Karpathenländer, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde 45 (1929), p. 68.

2 W. Scheiner, Die Ortsnamen im mittleren Teile des südlichen Siebenbürgens, Leipzig 1926/1927, p. 121.

3 J. Roth, Siebenbürgisch-Sächsisches Wörterbuch, V, Berlin-Leipzig 1930, p. 217-218.

4 G. A. Schuller, Kleine Bilder aus der heimischen Kulturgeschichte. I. Sächsisches Dorfsleben in der zweiten Hälfte des 16. Jahrhunderts, în Tageblatt, nr. 18861, 11862, 18867, 18868 (1936).

5 G. A. Schuller, Das älteste Rosier Kirchenrechnungsbuch, în Korrespondenzblatt, 31 (1908), nr. 4, p. 55-59.

6 G. D. Teutsch, Nachträge zur ältern siebenbürgischen Glockenkunde, în Korrespondenzblatt, 4 (1881), nr. 12, p. 140.

7 Fr. Müller, Die Verteidigungskirche in Siebenbürgen. Ein Beitrag zur Provinzialkunstgeschichte, în Mittheilungen der K. K. Central-Comission zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale, 2 (1857), nr. 8-10, p. 265.