Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)

Iosefinaa Postăvaru: Biserica fortificată din Saschiz. Studiu istoric şi architectural

Biserica fortificată din Saschiz

(Vanitas).19 Scena centrală reprezintă un medalion cu trei trandafiri ce ies dintro inimă, susţinut de o parte şi de cealaltă de doi îngeri ce ţin cu cealaltă mână potirul cu Ostia şi Biblia. Motivul este încadrat sus şi jos de rotulusuri cu capetele rulate, conţinând inscripţii. Sub rotulusul inferior, un putti este încadrat de atributele geniului somnului (craniul şi clepsidra). Victor Roth şi apoi majoritatea istoricilor de artă20 atribuie piesa sculptorului Elias Nikolai, probabil şi pe baza asemănării cu o creaţie semnată de meşterul sibian: piatra de mormânt a lui Georg Theillesius, preot la Saschiz în 1618, apoi paroh la Mediaş şi, în cele din urmă, episcop la Biertan, unde a fost înmormântat, în 1646.2 Descifrarea inscripţiei de la baza pietrei (foarte deteriorată), netranscrisă de Roth, în care se distinge numele Joha(nn) Schesb(u)r(gensis) ar putea infirma această atribuire. Inscripţie perimetral sus, în capitale excizate: „HOC SIBIMET CHARISQUE SUIS POSUIT MONUMENTU(M) MARTIN ROSALERUS PAST(OR) KYZD(ENSIS)”. Perimetral jos, în minuscule gotice incizate, foarte erodate: „Pet. et Co(n)jug: 2. men 4./ (...)/ Joha(nn) Schesb(u)r(gensis) s(...) dies 47”. în rotulus, sus, în minuscule latine incizate: „Denascor Anno 1650 die Aug(usti) aet(atis) 61./ Hic mea jam placide Rosaleri membra quiescunt/ Martini hic populu(m) coelica justa doces/ lustrafere quatuor: vita pertaes(am) acerbam/ In coelo jam me gaudia qua(n)ta man(en)t”. în rotulus, jos, în minuscule latine incizate: „Obi(i)t in initio anni D(omi)ni/ Rosalerianarum/ putresco hic 16 (Salba Rosarum) 38/ Sara Parention(em) Filia chara meis/ Sed putrescam esto in Christo/ 29 rursum revirescam X br/ Extrema dedent cum tuba laeta die”. în medalionul din mijloc: „Per multas tribulationes oportet nos intrare in re(gionem) coelorum”. Sus, pe o coroană: „Vincenti dabitur”.22

Piatra de mormânt a preotului Michael Conrad (1572, gresie, 1,76 x 0,79 x 0,26 m, fig. 27) are inscripţie perimetrală, în capitale sculptate în relief prin adâncirea fondului: „HIC DOCVI PLACIDE POST MEA QUI TRIA LVSTRA DEI VERBVM TOTIDEM O PER ANNOS FATA CVBO”. în plan

19 Descriere, transcriere text latină şi comentarii stilistice la V. Roth, Geschichte der deutschen Plastik in Siebenbürgen, Straßburg 1906, p. 140.

20 N. Sabău, Sculptura barocă in Romania, Bucureşti 1992, p. 15, o enumeră între piesele lui Elias Nikolai.

21 V. Roth, Beiträge zur Kunstgeschichte Siebenbürgens, în Studien zur Deutschen Kunstgeschichte, Straßburg 1914, p. 131.

22 „Martin Rosaler, pastor din Saschiz a pus acest monument lui şi celor dragi lui. A murit în 1650, în zilele lui august, la vârsta de 61 de ani.” „Aici se odihnesc şi osemintele blândei mele Rosalia de odinioară. Să înveţi să te bucuri aici de adevărata viaţă cerească a neamului lui Martin, aspră şi nemiloasă (pe pământ) căci câte bucurii ne rămân în ceruri.” „Am murit la începutul anilor Domnului 1638 şi putrezesc aici. Eu Sara, fiica dragă a părinţilor mei. Putrezesc întru Christos, dar voi înflori din nou. 29 Decembrie. Ziua de apoi este vestită de trâmbiţa de pe urmă (a lerihonului).” „Se cuvine să intrăm în împărăţia cerurilor prin multe cazne.” „Se dă celui învingător (coroana).”

135