Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Emődi Tamás: Cercetări efectuate la Biserica reformată din Săcuieni (jud. Bihor)
191 apare cu relativ modesta sumă de 10 groşi anual29 30 31. Dispunem şi de alte câteva date din evul mediu legate direct sau indirect de clericii de aici. Astfel în 1408 papa Grigore XII acordă lui David, fiul lui Martin Zólytjmi şi soţiei acestuia, Margareta dreptul de a-şi alege propriul preot confesor20. Preotul bisericii, Bartolomeu apare în 1492 ca reprezentant al văduvei lui Torna Zólyomi în faţa unor creditori ai acesteia'1. Nu cunoaştem exact împrejurările trecerii enoriaşilor la protestantism, este cert însă că cel târziu momentul căsătoriei Clarei Zólyomi cu sprijinitorul înfocat al reformei, Tonta Warkoch, comite de Bihor şi căpitan al cetăţii orădene aduce în fruntea bisericii un preot reformat. Preotul Blasiu Tolvaj sau Tolnai este unul din martorii testamentului Clarei Zólyomi în 155 1 32. în documentele medievale studiate nu se menţionează hramul bisericii, însă pe de o parte târgul anual ţinut de ziua Purificării Măriei (2. februarie), pe de alta apariţia medalionului cu imaginea Fecioarei precum şi a numelui ei pe clopotul medieval33 pot fi indicii demne de luat în seamă în acest sens. * Nucleul satului se afla probabil mai la vest de cel actual, biserica reformată34 având astfel azi o poziţie relativ periferică. Clădirea se compune dintro navă dreptunghiulară de 21x9m (dimensiuni interioare), un cor cu lăţimea de 6,5-6,9m şi lungimea interioară maximă de 11,3m, flancat de contraforţi, un turn baroc adósat faţadei vestice între 1792-1796 şi un portic construit în 1808 în faţa portalului sudic. Decroşul corului încheiat poligonal cu una dintre colţuri în ax, este asimetric: are 0,85m în interior în partea nordică şi l,32m în cea sudică. Cele trei respectiv două perechi de ferestre simple ale navei şi corului, încheiate semicircular, încadrate de chenare neprofilate cu imposte şi bolţari marcaţi, datând din secolul al XVIII-lea, contraforţii cu pinioane triunghiulare, dispuşi neregulat în jurul navei şi faţada porticului cu cele trei turnuleţe ale timpanului conferă edificiului un aspect de iz eclectic camuflând oarecum originea sa medievală. Spaţiul interior pare unitar datorită lipsei arcului triumfal - demolat cu ocazia unor transformări - şi al tavanului cilindric aplatizat, cu secţiune de segment de cerc, ce acoperă atât nava cât şi corul sugerând o anumită continuitate. Parterul turnului 2’’ Monumenta Vaticana Históriám Regni Hungáriáé Illustrantia, voi. 1/1, Budapestini, 1887, p. 56,63,72; DIR, XIV, C, III. nr. 56, p. 64, 75. 30 ZsO.. II/2, nr. 5930. 31 Bunyitay, op. cit., III, p. 323. 32 Karácsonyi J.-Rapaics R.-Bunyitay V., Egyháztörténelmi Emlékek a magyarországi hitújítás korából, voi. V, Budapest, 1912, p. 568. 33 Vezi nota 54. 34 Există destul de puţine referiri la biserică în literatura de specialitate: Bunyitay, op. cit., III, p. 314-321; Magyarország vármegyéi és városai. Bihar vármegye, red. Borovszki Samu, Budapest, 1901, p. 147-8; Balogh Jolán, A késő gótikus és a renaissancekor művészete, ín Magyar Művelődéstörténet, red. Domanovszki Sándor, Budapest, (f.a) voi. II, p. 531; Virgil Vătăşianu, Istoria artei feudale in Tarile Romine, voi. I, Bucureşti, 1959, p. 545, fig. 499.
