Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Emődi Tamás: Cercetări efectuate la Biserica reformată din Săcuieni (jud. Bihor)
192 este boltit cu o calotă boemă. Accesul la cele două tribune din lemn de la extremităţile spaţiului interior se realizează prin scări exterioare închise, una amplasată la racordarea dintre ţjurn şi zidul vestic al naveirezidită în 1996 - iar cealalta flancată de doi contraforţi estici ai corului. Fragmentele arhitectonice păstrate în lapidariul bisericii precum şi cele două portaluri gotice constituiau însă repere sigure pentru plasarea cel puţin parţială a construcţiei actuale în evul mediu. Ancadramentele în arc frânt ale portalurilor au profi laturi simple compuse dintr-o baghetă şi o cavetă în cazul portalului sudic respectiv din câte două baghete şi două cavete la portalul vestic, secţionate la bază de planuri înclinate. Piesele portalului vestic sunt remontate, prezentând iregularităţi de asamblare vizibile la rosturi, iar mulurile au fost parţial mutilate prin buciardare. Portalul sudic prezintă particularitatea unui decroş al bazei şi implicit a secţionării profilului cu trei planuri înclinate succesive. în aîară de descoperirea întâmplătoare în 1955 a unui cavou, singura săpătură arheologică de care avem cunoştinţă a fost cea efectuată în 1888 de vicepreşedintele Asociaţiei de Istorie şi Arheologie din judeţul Bihor, Ludovic Gyalókay. Aceasta a avut ca rezultat realizarea unei secţiuni de 4x2m în faţa portalului vestic şi descoperirea a 12 cranii precum şi a cavoului deasupra căruia sa aflat conform tradiţiilor piatra funerară a lui Torna Zólyomi din 1588, înzidită astăzi în cor '. Lucrările de renovare din primăvara anului 1996 efectuate concomitent cu realizarea unui nou pavaj în interior şi a drenajului în exterior au permis cercetarea parţială a paramentului. Dezvelirea întâmplătoare în cursul lucrărilor a unor porţiuni de fundaţii aflate la mică adâncime a condus la identificarea unor etape de construcţii mai vechi36. în urma decapării tencuielii relativ moderne- în cursul căreia nu au fost semnalate urme de decoraţii sau fresce - au ieşit la iveală goluri şi ancadramente medievale înzidite precum şi rosturi în ţesătura zidăriei, care au permis delimitarea a trei faze de construcţii37. La nord de portalul vestic s-a conturat chenarul unei uşi înzidite. Aceasta avea muchia ambrazurii la distanţa de 0,9m faţă de cea actuală, şi se încheia aproximativ semicircular, cu cheia arcului la 0,3 5 m sub cea actuală. Cu acel portal în ax, colţul sudic corespunzător s-ar fi aflat exact în locul în care rostul din zidărie indica demantelarea racordării unui zid sudic anterior, al unei nave mai înguste. în ţesătura zidului nordic al navei, la ■v" Proces verbal întocmit la 6 mai 1888. Ţinem să-i mulţumim şi pe această cale domnului preot Tibor Gavrucza pentru ajutorul acordat în tot cursul cercetărilor. întreaga zidărie cu grosimea variind între 0,77-0,86m - exceptând turnul, unde era de 0.95m a fost realizată din cărămizi cu următoarele dimensiuni: 30-30,5x14-14,5x6cm în cor. 26-29x14x5-6,5cm la zidul nordic al navei respectiv la cel vestic pe o lungime de aproximativ 6,8m şi 32xl6x7cm la zidul sudic al navei. Porţiunea de zid cuprinsă între turn şi colţul sud-vestic al navei era construită atât din cărămizi folosite la zidul nordic cât şi din cele folosite la zidul sudic al navei până la o înălţime de 2,3m, iar deasupra acestei cote sau folosit exclusiv cărămizi de 32xl6x7cm.
