Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Sada Mihaela Salontai: O restaurare în spiritul doctrinei unităţii de stil. Claustrul mănăstirii dominicane din Cluj
122 atestat documentar. în anul 1455, cu sprijinul financiar primit de la Iancu de Hunedoara, au fost demarate ample lucrări de refacere şi extindere a mănăstirii, continuate, cu sprijinul lui Matia Corvin, în deceniile următoare5 6. Lucrările s-au derulat pe perioada unei jumătăţi de secol, probabil cu intermitenţe, ultima informaţie cu privire la şantierul mănăstirii datând din anul 1501, când a fost construită bolta navei şi au fost refăcute ferestrele7 * * * 11. Dominicanii au plecat definitiv, cândva, după 1552, iar din 1557 până în 1693 aici a funcţionat şcoala unitariană*. După o scurtă perioadă de intrare în posesia iezuiţilor, în anul 1724 complexul a fost cedat ordinului franciscan, care, începând din 1728, a efectuat lucrări de reparaţii şi transformări prin care a fost modificată, în bună parte, arhitectura claustrului şi a bisericii17. Complexul monastic este ordonat în jurul unei curţi dreptunghiulare delimitată spre sud de biserică, iar pe celelalte trei laturi de claustru. Structurile medievale păstrate, corelate cu posibile analogii privind arhitectura claustrului urban medieval, sunt repere ajutătoare la conturarea ipotetică a imaginii mănăstirii dominicane. Biserica a fost o sală cu cor lung, închis poligonal (5/8), sprijinită de contraforturi din piatră şi lipsită de turn clopotniţă. Transformările din secolul XVIII au păstrat sala gotică, la care a fost alipit un turn în faţa intrării de vest. Deschiderile ferestrelor şi arhitectura interioară au fost remodelate în stilul epocii, bolţile fiind înlocuite cu bolţi cilindrice cu penetraţii, construite mai jos. Claustrul avea iniţial două aripi cu etaj, respectiv pe laturile de răsărit şi nord ale curţii, care era înconjurată de un foişor de circulaţie deschis cu arcade gotice. Latura vestică a claustrului avea doar foişorul, construit pe un singur nivel. Franciscanii au micşorat suprafaţa curţii interioare, prin translatarea circulaţiei perimetrale cu o travee în aripa de vest, vechiul coridor fiind compartimentat şi supraetajat cu două nivele, şi prin închiderea foişorului sudic cu un front de încăperi, pe trei nivele. Circulaţia perimetrală regulamentară a fost menţinută într-o configuraţie planimetrică diferită. A fost conservat doar tractul nordic al foişorului dominican, care şi-a păstrat arcada gotică spre curte până în zilele noastre. 5 Entz G., Erdély építészete a 14-16 században, Kolozsvár, 1996, p.342. h Pentru donaţia lui Iancu de Hunedoara, vezi Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, V, doc.2999; pentru sprijinul acordat de Matia Corvin, ibidem, VI, doc.4322. K. Fabritius, Zwei Funde in der ehemaligen Dominikanerkirche zu Schässburg, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, V, Kronstadt, 1861, p.ll; citat şi de Entz G., op.cit., p.438-439. * Despre evenimentele din 1552 şi plecarea dominicanilor, vezi Jakab E., Kolozsvár Története. II, Buda, 1870, p.70; idem Oklevéltár, Buda, 1870, p.389; cu privire la întemeierea şcolii unitariene din Cluj, in Gál K., A kolozsvári Unitárius Kollégium története. I, Kolozsvár, 1935, p.8. 11 M. Ţoca, Clujul baroc. Cluj-Napoca, 1983, p.30.
