Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Sada Mihaela Salontai: O restaurare în spiritul doctrinei unităţii de stil. Claustrul mănăstirii dominicane din Cluj
123 Transformările pe care le-a suferit claustrul după plecarea dominicanilor, majoritare, se presupune, în faza barocă, au remodelat, în bună parte, arhitectura acestuia. Lucrările de restaurare, desfăşurate aici în primele două decenii ale secolului XX, au urmărit reconstituirea imaginii de secol XVI, atâta cât situaţia existentă o permitea. Restaurarea a fost demarată în anul 1902, sub îndrumarea profesorului ing. Möller István, cu participarea arhitectului Lux Kálmán, care a fost însărcinat cu întocmirea proiectului şi conducerea operaţiilor. Raportul a fost publicat în anul 1923, în Anuarul Societăţii Ungare de Arheologie şi cuprinde zece pagini de descrieri lipsite de ilustraţie explicativă1". întregirea informaţiilor cu privire la amploarea şi caracterul restaurării, a fost posibilă prin analizarea proiectului întocmit de Lux Kálmán şi a fotografiilor din timpul şantierului, păstrate în arhiva Direcţiei Monumentelor Istorice din Budapesta. Confruntarea celor două mărturii a relevat caracterul idealist al raportului, care trece cu vederea o serie de intervenţii de natură formală oglindite în proiect sau le înregistrează cu statut de martori ai vestigiilor medievale. Mergând mai departe cu încercarea unei corelări între planşele proiectului şi realitatea existentă in situ, am remarcat unele neconcordanţe dintre proiect şi realizare în cazul elementelor de plastică arhitectonică. Este evident că au fost întocmite mai multe variante ale aceluiaşi element, fapt care atestă maniera de realizare a restaurării prin proiectare de stil. Trebuie să remarcăm însă faptul, că faţada aripei răsăritene a fost restaurată conform principiilor noului curent la modă pe atunci, al restaurărilor istorice şi ştiinţifice". Aceasta se datorează, probabil, duratei îndelungate de desfăşurare a lucrărilor care au prins deceniul al doilea al secolului XX10 * 12. Restaurarea are meritul de a fi asanat câteva spaţii gotice, prin îndepărtarea structurilor parazitare care ascundeau valoroase mărturii de plastică arhitectonică sau periclitau structura de rezistenţă. Astfel, în aripa răsăriteană a fost dezvelită bolta fostei săli capitulare dominicane, cunoscută sub numele de Sub Rosa, care fusese compartimentată în două încăperi, printr-un zid transversal care îngloba stâlpul central ce susţinea cele două travee ale bolţii13. Bolta, la rândul ei, 10 Lux K., A kolozsvári szentferencrendi kolostor épülete, în Az Országos Magyar Régészeti Társulat Évkönyve, 1920-1922, Budapest, 1923, p.226-237. " Apărută în al nouălea deceniu al secolului XIX, etapa restaurărilor istorice şi ştiinţifice i-a avut ca militanţi pe Luca Beltrami şi Camillo Boito, care au formulat principiile fundamentale ale noului curent; Gh. Curinschi Vorona, op.cit., p. 133- 142. 12 începute în anul 1902, lucrările au durat, probabil, până la finele deceniului al doilea al sec.XX, având în vedere că există planşe ale proiectului datate 1908, ca cea reprezentând parterul aripei vestice, iar raportul a fost publicat în volumul ce cuprinde numerele pe anii 1920-1922 ale revistei mai sus citate. 13 Această sală nu era fostul hol de intrare al mănăstirii, după cum susţinea Lux {op.cit., p. 137).
