Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Ileana Burnichioiu: Despre tipologizare în arhitectură: Bisericile gotice din Transilvania cu închideri de altar în ax
112 Mehadia19 şi Subcetate - Haţeg2". Drept urmare, existenţa unui model provincial, a unui prototip responsabil de perpetuarea în Transilvania a tipului pe plan cu închidere axială a sanctuarului cu număr par de laturi rămâne o ipoteză fără argumente. în orice caz, capela hunedoreană nu poate avea acest rol. Mai mult, acest mod de concepere a spaţiului la unele dintre bisericile medievale de zid ale Transilvaniei nu pare să aibă o origine teritorială exclusivă. Edificul din Sănduleşti are o analogie la capela Sf. Ana din Bagamér-Tököl (Pest, Ungaria)21, iar biserica din Racu prezintă asemănări îndeosebi cu bisericile din Balf (Sopron, Ungaria) şi Sárospatak (Zemplén, Ungaria), toate datând din secolul al XIV-lea22. Modalitatea de a construi edificii de cult cu număr par de laturi închise la răsărit în ax pare să fie cunoscută şi în Transilvania încă din secolul al XIV-lea23 şi nu exclusiv prin exemplele descoperite în zona Hunedoarei, până în secolul al XVII- lea24. înserierea unor categorii de materiale în funcţie de particularismele conţinute serveşte frecvent încadrărilor cronologice. Dar paralelismele la care se recurge pentru operaţii de încadrare cronologică au de cele mai multe ori la bază simple criterii formale. O tipologie realizată pe asemenea criterii constituie un instrument de lucru, dar reprezintă şi un nivel al cercetării, adeseori văzut ca un scop în sine al cercetării; în acest ultim caz reprezintă un eşafodaj care se cere continuu revizuit. Fiecare dintre monumentele care au contat ca analogii pentru seria pusă în discuţie a fost în primul rând, studiat prin raportare la exemplele anterior intrate în circuitul literaturii noastre de specialitate. Ca atare, unul din defectele tipologiei şi a folosirii metodei analogiilor, cu consecinţe mai ales în ceea ce priveşte elementele de cronologie ale monumentelor, a fost dat de stadiul diferit la care se află studiul lor. Multe dintre acestea au beneficiat doar de o analiză sumară a arhitecturii, de foarte puţine ori coroborată cu investigaţii de surse indirecte scrise privitoare la istoria locală sau de natură arheologică. în acest sens, vom exemplifica cu câteva dintre monumentele citate. 19 Şt. Matei, Aspecte ale evoluţiei arhitecturii de fortificare in Banat în perioada feudalismului timpuriu, în Studii de istorie a artei, Cluj-Napoca, 1982, p. 110-112. 20 A. A. Rusu, Cetatea Haţegului. Monografie istorică şi arheologică, în Sargeţia, XVI-XVII, 1982-1983, 333-359. 21 Entz G., Erdély építészete ..., 1996, p. 41-42. 22Bencze Z„ Szekér G., op. cit., p. 21. 23 Hunedoara (Sf. Nicolae), Racu, Sănduleşti şi probabil, Sâncraiu şi Tâmăvioara. 24 în funcţie de ultimile cercetări: Bârsău, Buia, Mintiu Gherlii, Rapoltu Mare, Săcuieni, |cheii Braşovului (II) şi probabil Căpeni, se datează în secolul XV-lea; Cinciş, Şcheii Braşovului (III) şi Veseuş, în veacul al XVI-lea; Băcâia, bisericile celor două Comăne, capelele de la Râu de Mori şi Sălaşu de Sus, în secolul următor.
