Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Cimbora
studenţiei devine preşedinte al “Societăţii Literare Române” din capitala Ungariei; este corespondent al ziarului “Dreptatea” din Timişoara. A păstorit în Bihor (Fegemic) şi la Cărei - unde a fost profesor de religie şi limba română (din 1904). Din 1912pînăîn 1932 activitatea sa este legată de comuna Supurul de Jos unde devine paroh şi protopop. în 1932 este numit paroh al Şimleului, devine protopop şi vicar foraneu episcopesc al Sălajului. Participă la Adunarea de laAlba Iulia şi pentru că, după întoarcerea acasă, a ridicat steagul românesc pe turla bisericii este dus la Debreţin, bătut şi schingiuit. A stat 35 de zile în spital, la Oradea. Pentru activitatea şi curajul său este decorat, după realizarea Marii Uniri, cu ordinul “Răsplata Muncii pentru biserică”, clasa 1, 1919. în 1937 este ales preşedinte al Consiliului Judeţean Satu Mare. A decedat în 1932 la Supuru de Sus. Activitatea literară: în 1897 traduce “Madona de la Lourdes” de Dr. Ackerl. Publică manualele şcolare: Geometrie pentru preparandii (1909) şi o Gramatică (Teljes román nyelvtan) a limbii române pentru elevii maghiari, 1906, Ed. Stampfel, Budapesta. A lăsat în manuscris manuale pentru şcolile normale (o Fizică, o Matematică) şi diferite lucrări de natură moral-religioasă. Referinţe: Ardeleanu, Senior loan - Oameni din Sălaj, Tipografia “Luceafărulu”, Zalău, 1938, pag. 104-108; Achim, Valeriu - Op. cit., pag. 101. CURPAŞ, Teodor Profesor, poet. Născut la 20 aprilie 1939 în localitatea Lăzăreni, jud. Bihor. Studii: Facultatea de filologie, Cluj- Napoca, 1964. Desfăşoară o prodigioasă activitate pe linie de învăţămînt sătmărean (director de liceu, director al Casei Corpului Didactic, inspector şcolar; doctor Honoris Cauza al Universităţii din Ujgorod, 1995) punînd bazele unor reviste şcolare (Poteci, Liceul nr.3), Şcoala sătmăreană (Casa corpului didactic Satu Mare). Prezent în presa şi antologiile sătmărene. Cărţi publicate: Marea minune a lumii, Ed. Steaua Procion, Bucureşti, 1998, cu o prefaţă de Gh. Bulgăr, 78 pag. * Un lirism al candorilor copilăriei (“marea minune a lumii”) grefat pe un fond de ruralism - ca spaţiu al purităţii - la care imaginaţia autorului se întoarce, constant, pentru picătura de “apă vie”, se degajă din scrisul lui Teodor Curpaş. Rememorările aduc în prim plan jocurile pe lutul proaspăt, chipul părinţilor, satul drapat în peisaje al căror colorit autorul îl păstrează viu prin lume, toate, în fond, locuri comune fără nici o preocupare de perfecţiune, originalitate, salvate de o sinceritate frustă. Opinii: “...Fondului umanist, definitoriu pentru lirica transparentă a unui tradiţionalist devotat tezaurului nostru poetic de secole, se adaugă reverberaţiile splendorilor naturii care au inspirat pe toţi marii poeţi, încît “marea minune a lumii” nu sunt doar vlăstarele umane ce se ridică şi se afirmă creator, dar sunt deopotrivă icoanele strălucite ale naturii, ale universului...” Gheorghe Bulgăr (“Gândul şi cuvântul cel de sărbătoare”, prefaţă) 70
