Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Revista catolică
Volume publicate: Spontaneitatea înţeleasă, poezie, Ed. Cartea Românească, 1983; Iluzia continuă, poeme, Ed. C.R., 1988, 86 pag.; La zodiac, birjar! Iubirea şi orientul, poeme şi proze, Ed. Phoenix, Bucureşti, 1994,110 pag; Contrabanda memoriei, Biblioteca de proză, Asociaţia Scriitorilor Bucureşti, Ed. C. R., 1997, 88 pag. Cartea a primit Premiul pentru proza poeţilor, Frontiera Poesis, Satu Mare - 1998; Dacă pleci în căutarea mea, Ed. Axa, col. La steaua - Poeţi optzecişti, 1999, postfaţă de M. Dragolea, 128 pag. Traduceri: MichelToumier-Vineri sau limburile Pacificului, Ed. Univers, 1999. * R. S. Ruba scrie poeme-confesii, poeme-lecţii, dintr-o nevoie funciară de aşi transfera interiotatea spre lume. întreaga Iluzie continuă este o lume-clasă în care poetul-profesor îşi “populează reprezentările tinereşti”: “cu ce îmi vine mai la îndemînă/ săli de clasă/ şi bănci cu uniforme paralele/ iar în fiecare uniformă/ spun cîte o scurtă utopie/ cu privirile ei luminoase/ irezistibile”. Imaginile sínt amintiri în infraroşu, dintr-un real voalat în care personajele şi-au pierdut corporalitatea: “îi inventez deci pe toţi/ pe măsură ce vorbesc” (Lecţia), , “înregistrez chipurile aşa/ cu mintea”, de unde configuraţia unei scene, cu o “fastuoasă regizare de voci” (Traian T. Coşovei), în care spaţialitatea nu este redată pe orizontală ci în adîncimea evenimentului biografic revolut (trecînd prin: “anii mei subţiri/ ani în scădere” - “eu îa universitate” - “propria nuntă” - "din nou colina de la paisprezece ani” - Nu înţeleg ce mi se-ntîmplă), ca o volatilizare, o boală de hîrtie, zice poetul privind viaţa/ carte cum “se preface în spumă”. Este vorba de o re-edificare a biografiei prin limbaj, o repetare a faptelor ilustre ca şi cum am “începe o nouă lectură” (Trei cîntece întrunul singur) sau un nou spectacol. Energetica spectacolului potenţează şi reifică realul pierdut: “Sínt teatral şi cînd sínt singur./ îmi duc ceasul de mînă la nas/ cu aerul că-mi dirijez colocatarii de bloc/ într-un picior prin pătrăţelele şotronului/ ba acum la micul dejun înconjur ceaiul/ pînă mi se face mie în cap/ conturul unei plantaţii de ceai...” (O zi petrecută în corpul meu, III). Viaţa-joc, vertijul social (“cobor cîteva trepte în sală/ îngroşînd rîndurile privitorilor/ (a te zgîi la comedie)...”), autopersiflarea (“Eu, /sosit aici ca vers de umplutură...” (Teatrologie, 4), polimorfia vocilor, tonalitatea declamativă, legitimează poetul ca magister ludi dar nu al carnavalescului ci al stării dramatice a fiinţei, un “magister ludi deasupra golului”. R.S. Ruba este un fantast care se oferă pe sine drept scenă, unde-şi obligă angoasele ("tragicul existenţei/ odată ademenit în operă/ trece uşor în întîmplare bufă”) să poarte “clopoţei”: “singur şi noaptea în pat/ la cheremul ficţiunii”. Mai accentuat tributară tehnicilor postmodemismului, volumul “La Zodiac, birjar!” este un jurnal-satiră unde fantezia provoacă realitatea iar realitatea solicită fanteziei “teleportări” secvenţiale de timp istoric revolut, pe care autorul şi le substituie şi le rescrie altfel, grefînd pe canavaua lor ambianţe biografice şi personaje identificabile. Spun identificabil, pentru că autorul nu doreşte nici o clipă să-i luăm textul ca pe o hronică, ci ca pe o analogie a istoriei în care jocul vieţii şi al morţii să continue. De aceea nota dramatizantă a textului, accentuarea unor enunţuri, relatări cu frazări de replică. Orice text poate fi rescris, vocea heteronimilor e un pretext (Kafka, Proust, Orwell, Hemingway, Sabato, Rousseau etc.), pe care ţi-1 dă jocul situării istorice, de a-i conferi autorului o nouă realitate, încărcată de o nouă potenţă. (“Sínt cum se zice o fantă/ prin care se zăresc privilegii din spatele meu...”; Omul invizibil). Intromisiunea colajului, alternanţa poem/proză îi vin ca o mănuşă acestui scriitor pentru care consistenţa lumii nu stă în realismul său ci în multitudinea codurilor ei. Astfel că textul va include voci, genuri şi limbaje în care eul său polimorf găseşte o portavoce a propriilor frămîntări: 192
