Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)
Wolodimir Fenici: Transformarea relaţiilor stat - biserică în Ucaina în perioada totalitarismului (1938-1943, 1988-1989)
Wolodimir Fenici oricărei religii şi nu pentru că aceasta ar fi o rămăşiţă a trecutului, ci fiindcă este “opiumul pentru popor” - o alternativă ideologică a sistemului comunist. Conform opiniei comuniştilor, în învăţământul integral, odată şi odată trebuie să învingă religia. “Dar nu a fost să fie aşa cum s-a gândit”: prăbuşirea regimurilor totalitare şi “victoria lui Dumnezeu” - susţinerea evidentă a faptului că doctrina comunistă a cunoscut greutăţi într-o mai mare măsură decât religia în susţinerea ştiinţifică a doctrinei sale, cu ochii închişi s-a transformat în pseudo-religie. în acest caz, cum putem să nu ne amintim de cuvintele cunoscutului filozof emigrant rus Mikola Berdiaev, care considera comunismul nu ca un sistem social, ci ca o religie fanatică, duşmănoasă pentru religiile adevărate din punct de vedere al rolului lor istoric30. ARGUMENTAŢIA PROBLEMEI Analiza concepţiilor actuale ale regimurilor comuniste permite constatarea că socialismul sovietic, după natura sa, a fost totalitar nu numai până la al XX-lea Congres al Partidului Comunist Sovietic (1956), dar şi după această perioadă. Spre deosebire de autoritarism, care îngrădeşte libertatea, dar nu vrea să o desfiinţeze total, sistemul totalitar, prin toate mijloacele, încearcă să stabilească un control asupra societăţii şi îşi legitimează acţiunea pe o ideologie atotcuprinzătoare, totalitară, care pretinde că deţine adevărul absolut. De aceea, trebuie să înţelegem statul comunist totalitar în primul rând ca pe un stat ideologic, care se sprijină pe partid. Aceasta permite partidului oficial să se legitimeze cu ajutorul ideologiei totalitare. în aceste condiţii, ea se foloseşte de stat şi, încetul cu încetul, instituţional se contopeşte cu el31. Acest lucru atrage după sine încercarea de distrugere a libertăţii individuale şi a societăţii, a esenţei politice, culturale, religioase şi economice. De aceea, statele comuniste au întreprins măsuri riguroase împotriva libertăţii confesionale. O asemenea politică a fost dusă în Albania în timpul dictaturii lui E. Hodgea, în 1967 anunţându-se că toate cele 2169 biserici, moschei şi mănăstiri s-au închis. Albania a devenit prima şi ultima ţară ateistă în formă clasică. La un astfel de absolutism secularizator nu a ajuns nici Stalin, cu teroarea masivă, nici Hruşciov, cu 30 Berdyaev N. A., Istoki i smesl ruskogo komunizma. Moscow, 1990. 31Machkuv E., Preobrazovanve komunichistichescoeo totalitarizmu i postkomunisticeskaia sistemnava tranformatzva: probleme. konceptziv. periodizatzva. în Politiceskie isledovanya, 2000, Nr. 4, p. 40. 78
