Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)
Maria Danilov: Istorism retrospectiv şi problema conceptelor democratice în Başarabia (sf. sec. XIX - înc. sec. XX.)
Istorism retrospectiv piatra fundamentală a renaşterii naţionale în Prusia de Est. Finlandezii îşi aveau focarele lor în Suedia...“11. Răspunsul rezervat de istorie ar fi echivoc: „Flacără sufletească“ a existat în ţară cu o insistenţă perpetuă, altceva a lipsit acolo. Paradoxal, dar încercările basarabeanilor de a crea formaţiuni politice atât în Basarabia, cât şi în România, propriu-zis în aceleaşi perioade ale istoriei, - s-au sfârşit cu un eşec total. Aceste încercări (demne de toată admiraţia), au fost curmate „în faşă“. Realitatea istorică sugerează cu totul alte concluzii. Amintim în această ordine de idei cuvintele istoricului Nicolae Iorga: „Dacă aceşti români din Basarabia ar face cu toată prudenţa care poate să împiedice o nenorocire, acasă la ei a suta parte din ce zic la noi, lucrurile ar avea pentru neam o altă faţă dincolo de Prut“11 12. Probabil atunci Basarabia ar fi cunoscut un alt model în mişcările sociale. Motivul pentru care în istorie nu se recurge la asemenea explicaţii este cunoscut. Istoria nu suportă -,,ce-ar fi fost dacă...?“. Evenimentele istorice trebuie văzute mereu într-un context care conţine o multitudine de cauze eficiente. A existat într-adevăr în Basarabia la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX o lipsă acută de forţe intelectuale cu un crez şi un stil capabile să adune, să unească generaţii în scopul iluminării popomlui de aici. Procesul distorsionării forţelor sociale capabile să promoveze anumite idei şi concepte a fost de durată. Politica dură de teroare şi izolare în decursul secolului al XIX-lea, promovată de autorităţile ţariste în Basarabia a paralizat practic forţele sociale ale provinciei. Consider absolut nefirească compararea mişcării sociale din Basarabia, aflată sub ocupaţie rusească, cu cea din Transilvania şi Bucovina, de sub dominaţia austro-ungară. De obicei, se constată nivelul superior pe care-1 atinsese lupta de emancipare a românilor de acolo în comparaţie cu cea a conaţionalilor lor din Basarabia. Unul din criteriile cu care se operează pentru a demonstra această axiomă îl constituie faptul că atât în Transilvania, cât şi în Bucovina au activat formaţiuni politice cu caracter naţional care au apărat cu consecvenţă şi adeseori cu succes cauza românilor de acolo. Aceste constatări se constituie în semiadevăruri. înfăţişând aparent aceleaşi perioade ale istoriei, însă sub dominaţiuni străine diferite, mişcările sociale din aceste teritorii au decurs în condiţii istorice diferite. Evaluările istorice ar trebui îndreptate spre alte accente valorice. 11 Şt. Ciobanu, op.cit.. p. 21-22. 12 N. Iorga, op.cit.. p. 87. 49
