Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)

Szász Zoltán: Încercări de democratizare în Ungaria secolului XX.

economie. Aceasta era mişcarea agrar-socialistă şi mai târziu mişcarea micilor agrarieni a lui Nagyatádi-Szabó.

Pe de altă parte, exista mişcarea socialistă, al cărei program de modernizare era aproape de cel al capitalului, fiindcă se baza pe proletariatul industrial. Nu era prevăzută împărţirea pământului - socotind aşa ceva un pas înapoi din punct de vedere economico-social. In perspectivă, a avut ca scop bine cunoscut o societate cu totul nouă, în care se va realiza democraţia absolută.

Despre revoluţiile din 1918, 1919 din Ungaria se va mai discuta mult în istoriografie. în ce măsură erau acestea rezultatele unei dezvoltări organice? în ce măsură era vorba numai de o revoltă a soldaţilor? în ce măsură era un puci 1919? Cât de mare a fost intervenţia străină în falimentul republicii sfaturilor?

Este sigur că în toamna anului 1918 toate tendinţele de democratizare s-au manifestat. Radicalii burghezi, social-democraţii, independentiştii liberali s-au asociat sub conducerea lui M. Károlyi. Modernizarea vieţii politice a fost realizată de revoluţie, putem observa chiar şi un început de refomă agrară. Naţionalităţile au primit drepturi largi în calitate de comunităţi politice naţionale - inclusiv şvabii.

Este cunoscut că procesul dezmembrării Ungariei istorice, dar mai ales comportamentul agresiv al puterilor Antantei au condus la căderea guvernului democratic al lui Károlyi. Guvernul a predat de la sine puterea alianţei bolşevico-socialdemocrate. Republica Sfaturilor a fost o experienţă bizară: dictatură declarată în numele proletariatului - în parte chiar susţinută de el - conducerea supremă era însă în posesia unui mănunchi de intelectuali urbani, care abia acum învăţaseră doctrina politică leninistă. Acest sistem încă era convins că dacă vor fi expropriaţi cei bogaţi, va fi destul pentru sanarea economică a păturilor sărace, iar întreprinderile socializate vor înflori repede.

Nimicirea Republicii Sfaturilor în sine era departe de a fi o tragedie. (Nimeni nu a crezut în durabilitatea experienţei). Din punctul nostru de vedere, tragismul intervine acolo, că nu a fost urmată de o simplă restauraţie burgheză. Este cunoscut că forţele de ocupaţie române din 1919 nu au lăsat pe loc guvernul nou al sindicatelor al lui Peidl, iar după aceasta nici guvernul pur burghez al lui Friedrich nu s-a putut stabiliza. Astfel, după retragerea trupelor de ocupaţie a putut ajunge la putere armata neînsemnată a lui Horthy care întruchipa varianta extremă a contrarevoluţiei. Deşi în câţiva ani sistemul horthyst s-a modernizat într-o măsură apreciabilă, nu s-a lepădat de antidemocratismul său marcant.

încercări de democratizare