Bălu, Daniela: Multiculturalitate şi identitate etnică (Satu Mare, 2008)

Multiculturalitate şi identitate etnică în Bazinul Tisei Superioare

omenie), etichetarea individului sau a grupului etnic făcându-se primordial conform acestui criteriu.

Trebuie totodată menţionat că habitatul comun a generat implicit influenţe culturale reciproce, convieţuirea localnicilor, participarea în comun la anumite evenimente, obiceiuri sau chiar la drame istorice (război, deportări, cooperativizare), căsătoriile mixte etc., au avut efectul de a solidariza membri comunităţilor respective şi de a tolera sau chiar prelua elemente din cultura celuilalt, acceptând sau adoptând diferenţele (alteritate).

Ordinea socială a acestor habitate multietnice, concepută ca un ansamblu de reguli (cutume), de norme, valori de comun acceptate, care permit coordonarea coexistenţei în acelaşi spaţiu, determină implicit antrenarea raporturilor de complementaritate sau excludere.

In comunităţile multiculturale asistăm la permanente reconstrucţii identitare, la un dinamism interactiv între identitate şi alteritate, în care imaginea despre sine se formează întrun contact permanent cu imaginea despre celălalt, un personaj omniprezent în imaginarul oricărei comunităţi.

Conform definiţiilor sociologice, identitatea este concepută ca un complex de relaţii dintre nivelul individual şi cel colectiv, dintre identitatea pentru sine şi identitatea pentru celălalt. Desigur, în evaluarea celuilalt intervine subiectivitatea, dar, în comunităţile cercetate de noi, această subiectivitate nu este etnocentristă, imaginea formată despre celălalt fiind în general pozitivă. In discursul identitar apare frecvent dualitatea noi/ceilalţi, fără să fie afirmată o supraevaluare a propriei etnii, în defavoarea alteia, sau o subapreciere a valorilor celuilalt.

De altfel, nevoia de contact, dialog şi de convieţuire paşnică se manifestă mult mai pregnat decât separatismul sau marginalizarea, mai ales în comunităţile în care convieţuiesc mai multe etnii (români, maghiari, germani). Gruparea în structuri comunitare gregare (cazul satelor şvăbeşti din jurul Careiului), închise contactelor interculturale, determină un comportament aparent mai puţin social, pentru populaţia din afara grupului. Străinul, celălalt este privit şi tratat cu răceală, suspiciune şi cu un dialog limitat strict la politeţea formală.

17