Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

Anul nou

lucru. De ce am nevoie de un soţ la convorbiri când pot petrece mult mai plăcut în prezenţa unei doamne. Dar greşeala trebuia îndreptată. în următoarea zi de primire, împreună cu Mariasevici am dat servitoarei câte două cărţi de vizită. Efectul nu s-a făcut aşteptat, am fost primiţi atât de domn cât şi de doamnă care erau foarte amabili. Când le-am povestit scopul repetării vizitei, au râs una bună, iar doamna mi-a şi zâmbit.

Era seara de revelion. Am scos din dulap fracul, cămaşa albă, pantofii de lac şi m-am îmbrăcat. Când am fost gata, din nou m-am dus la oglindă. Parcă din nou nu m-am recunoscut. Faţa îmi era palidă după boală, a primit o expresie melancolică. Arătam ca fiul unui mandarin care a fost în străinătate. Numai ochii îmi erau cei vechi şi mi-au zâmbit.

Invitaţii au sosit pe rând. Stăteam lângă comandant cu locotenentul Mariasevici, care primeau oaspeţii şi de îndată ne prezentau şi pe noi. A sosit secretarul ambasadei, contele şi soţia sa încântătoare, consilierul ambasadei germane cu soţia sa, consilierul ambasadei noastre Baco, împreună cu soţia sa, un comerciant german şi familia, o fiică a lor de 16 ani, o pereche de tineri din America care locuiau în cartierul european şi alţii de care nu-mi mai aduc aminte. Pe urmă a sosit ambasadorul nostru Resthom împreună cu soţia sa. Erau vreo douăzeci de persoane, în afară de noi. în salon s-au format grupuri mai mici. Servitorii în costume albe de mătase serveau cocktailuri pe tăvi de argint, ananas şi alte dulciuri, în special pentru doamne. Domnii în frac iar militarii în uniforme şi cu decoraţii arătau excelent. Doamnele în hainele de mătase, cu diferite dantele, împodobite cu bijuterii valoroase, străluceau în lumina electrică. Dar cea mai frumoasă era contesa X. în părul auriu avea o diademă cu două diamante, faţa tânără, încântătoare, corp zvelt, arăta de parcă ar fi fost o zână şi nu o fiinţă terestră, care a coborât între noi din cer, special pentru a ne crea voie bună.

Prima dată am fost întrebat de ambasadorul Resthom. S-a interesat de starea mea de sănătate. Istoria mea o cunoştea de la comandantul detaşamentului şi şi-a manifestat bucuria că m-am însănătoşit. Apoi am mers pe la toate grupurile formate. Abia reuşeam să răspund întrebărilor. Ajungând la gmpul contesei, încă de la distanţă şi-a întins mâna spre mine.

92