Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
Pe Front
PE FRONT Undeva în Galiţia, lângă Lemberg (Lvov), în jurul satului Blajew-gomii, în data de 14 octombrie 1914, compania noastră a ocupat poziţie de luptă în faţa inamicului, trupele ţariste. încă în cursul nopţii trei plutoane au ocupat linia de atac în tranşee iar al patrulea pluton cu vreo 100 metri mai în spate, lângă o pădure, a ocupat poziţia de rezervă. Comandantul acestui pluton de rezervă eram eu. Aşteptam zorile ca să ne putem orienta mai bine şi să ne asigurăm poziţiile. Ordinul suna astfel: Rezistaţi până când puteţi. Eram în avanpost. Abia s-au ivit zorile că au şi început să tragă tunurile inamice. Trăgeau doar sporadic, tatonau terenul, nefiind siguri unde se află poziţiile noastre. Abia acum am observat unde ne aflam şi unde se află poziţiile inamice. Terenul de luptă se afla pe un câmp situat între două păduri. Pe acest câmp pe o parte eram noi, iar pe cealaltă parte inamicul. Comandantul de companie, locotenentul Repaszki şi eu ne aflam în casa pădurarului, situată la liziera pădurii şi din podul acestei clădiri am putut ţine sub observaţie tot terenul şi poziţiile inamice situate pe liziera pădurii celelalte. Cu binoclu puteam observa bine toate mişcările trupelor ruseşti. S-au observat mişcări intense şi în pădure şi bănuiam că se pregătesc de atac, dar nu le cunoşteam forţele amplasate aici. Din când în când se trăgea câte un foc de puşcă spre noi dar ai noştri nu au răspuns. Au primit ordin ca înainte de atac să nu trădeze poziţiile noastre. Comandantul lt. Repaszki a raportat regimentului cele observate şi a solicitat ajutor. Răspunsul a fost scurt: “Aushalten” - Să rezistaţi. Toată ziua ne-am privit faţă în faţă iar la apusul soarelui din nou au început să tragă tunurile ruseşti dar mai intens. Nici ai noştri nu au fost leneşi. în duelul de artilerie aruncau grenade şi mine asupra poziţiei inamicului, chiar şi bombe incendiare deoarece la un moment dat a luat foc pădurea care a început să ardă fantomatic. Parcă s-ar fi dezlănţuit iadul pe pământ. Pământul se cutremura, grenadele vuiau în aer şi emanau un miros specific de sulf iar unde cădeau aruncau pământul în aer. Schijele de grenade se împrăştiau în sute de direcţii aducând moartea. Terenul de luptă a fost acoperit de fum şi dintr-o dată din pădurea incendiată au sărit “dracii roşii”, începând atacul de infanterie rusesc. Val după val atacau şi erau de zece ori mai 9
