Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

Pe Front

mulţi ca noi. Avansau spre noi câte 10 metri, după care se culcau la pământ şi se ridicau din nou. Când au ajuns la distanţa de tragere de poziţiile noastre au început să tragă. Pârâiau carabinele de data aceasta şi din partea noastră, noi având chiar şi o mitralieră pe flanc.

Ruşii din nou au avansat vreo treizeci de paşi după care s-au culcat la pământ pentru a ajunge cu sacrificii puţine la liniile noastre care încercau să oprească atacul prin foc de carabine şi mitralieră. Dar era în zadar lupta eroică. Ruşii aveau supremaţie numerică şi chiar în ciuda pierderilor mari au reuşit să ocupe flancul stâng al poziţiilor noastre. Flancul drept a primit ordin să se retragă. In învălmăşeala creată în lupta corpla-corp, spre înserat, cei care au rămas în viaţă dintre ai noştri s-au retras prin tranşeele de refugiu. Am primit ordin ca în ajutorul trupelor care se retrag să deschid foc cât mai puternic ca să pot opri inamicul. Acest lucru parţial mi-a şi reuşit. La rafalele trase de plutonul meu atacatorii mşi s-au oprit, s-au adăpostit la pământ şi au continuat să tragă spre noi, dar numai câteva minute, după care primind întăriri din spate din nou au pornit la atac. Şi plutonul meu s-a dezorganizat. Mulţi au căzut sau au fost răniţi şi numai unii au reuşit să se retragă prin pădure spre regiment, când am dat ordin de retragere. Am simţit o durere ascuţită în piciorul stâng, căzând la pământ şi mi-am dat seama că am fost împuşcat în picior. Abia am stat culcat câteva minute, neavând timp nici să-mi leg rana, când doi rusnaci au apărut cu baionetele scoase. Am crezut că aici este sfârşitul şi mi-am închis ochii să nu văd cum o să mă împungă cu baionetele lor lungi. Dar s-a întâmplat o minune. Ruşii când au observat sabia mea strălucitoare au început să strige de bucurie: Ofiţir,... ofiţir1... Au mai spus ceva dar atunci încă nu înţelegeam limba rusă. Le-am arătat piciorul, că sunt rănit la care s-au aplecat asupra mea, m-au ridicat şi mi-au arătat cum să mă prind de braţele lor. Fiind sprijinit astfel şi ocolind frontul de luptă am pornit. Bănuiam că mă vor duce la comandamentul diviziei.

Aici am aflat că de aceea au fost atât de umani cu mine deoarece au primit ordin că vor primi câte 50 ruble pentru fiecare ofiţer capturat viu. Deşi eu încă nu eram ofiţer, fiind

'Ofiţer (1. rusă în original)

10