Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
Cuvânt înainte
Timişoara, iar după câteva luni de instrucţie plecarea pe frontul rusesc unde, în luna octombrie 1914, cade prizonier. Impresiile din prizonierat precum şi evadarea din îndepărtata Siberie şi apoi plecarea spre casă, trecând prin China, Japonia, S.U.A, Anglia, Norvegia, Suedia, Danemarca, Germania, Austria, Ungaria, constituie subiectul cărţii de faţă. Ajuns din nou la Timişoara în luna iulie 1916 primeşte între timp numirea (brevetul 36371 din 4 septembrie 1916) ca locotenent în rezervă precum şi o decoraţie. Faptele lui au intrat în atenţia presei locale din Timişoara, dar şi a celei din Viena sau Budapesta. Dăm doar exemplul revistei „ Das Interessante Blatt care apărea la Viena şi care în numărul 38 din 21 septembrie 1916 publică portretul lui Árpád Czira însoţit de explicaţii privitoare la apartenenţa lui la Regimentul 61 de infanterie din Timişoara, la prizonieratul din Rusia şi la evadarea lui prin China, America şi Anglia şi reîntoarcerea sa la regiment. Reuşeşte în luna septembrie 1916 să-şi susţină restanţele la Universitatea din Budapesta care, în 10 octombrie 1916, îi recunoaşte încheierea studiilor universitare. Este apoi trimis din nou pe front, de această dată în Italia, unde a servit ca ofiţer de observaţii pe un avion, până la sfârşitul războiului. După război obţine titlul de doctor în drept (doctorem iuris universi) la Universitatea „Regele Ferdinand” din Cluj, diploma fiindu-i semnată printre alţii de rectorul Nicolae Bănescu şi decanul dr. Romulus Boilă, personalităţi marcante ale epocii. A funcţionat o vreme ca judecător la Şomcuta Mare iar în anul 1926, la 22 august, în localitatea Berchez, unde stăpânea o destul de însemnată moşie, se căsătoreşte cu Stima Erzsébet, cetăţeancă,maghiară din Nyíregyháza (Ungaria), care urma cursurile Şcolii de pictură din Baia Mare. De remarcat că aceasta era după tată cu origini greceşti, iar după mamă cu origini româneşti (Terezia Costea). Naşi la nuntă i-au fost Augustin Tibii cunoscut lider P.N.L-ist din judeţul Satu Mare şi Andrei Faragó preotul reformat din Berchez. După căsătorie se mută la Satu Mare unde intră în avocatură dar şi în politică, activând în rândul Partidului Naţional Iorga, fiind secretarul general al filialei sătmărene ajungând în anul 1932 şi viceprimar al oraşului Satu Mare, fiind decorat în această perioadă cu „Coroana României” în 6
