Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

New Orleans

vitrine. Reclame peste tot, de la guma de mestecat până la trabucul Upman, iar magazinele erau pline de cele mai scumpe produse. Oraşul are parcuri minunate, în special parcul Jackson. Are patru universităţi, o mulţime de biserici, aparţinând tuturor cultelor religioase, locuri de distracţie şi altele care nici nu pot fi descrise. Pe malul lacului duce Michigan Boulevard - artera principală, cu zgârâie norii şi clădirile milionarilor. Cum am părăsit însă centrul comercial imaginea a devenit mai sărăcăcioasă. Casele mulţimii, respectiv a muncitorilor, erau construite din pământ, lemn, paie. în cartierele Cicero, Heigts, Valley, după cum se spunea, nu era zi să nu fie împuşcat vreun poliţist, procuror, câte un comerciant clandestin de alcool. Aceste locuri se caracterizau prin aur şi sânge. Majoritatea muncitorilor erau negri şi polonezi dar se găseau printre ei de toate naţionalităţile, în special mexicani. Vin de la serviciu după terminarea muncii, obosiţi, primind câţiva dolari, până când proprietarii transformă sudoarea lor în milioane. Am auzit destule despre Chigaco şi nu aş fi dorit să trăiesc în acest oraş.

Seara mi-am continuat călătoria spre New York, ţinta a doua a dorinţelor mele. Prima dată am vrut să ajung doar până la dar când am ajuns acolo, în imaginaţia mea a apărut a doua ţintă, New Yorkul. Nu eram deja departe de oraş şi speram să mi se împlinească şi a treia dorinţă, să ajung acasă.

De multe ori mă gândeam, ce curioasă poate fi natura omului. Că am evadat din prizonierat era de înţeles deoarece doream libertatea, aerul curat. Dar după aceea aş fi putut să rămân fie la Peking, fie în Honolulu sau San Francisco, din acest ultim oraş nici nu au vrut să mă lase să plec, şi peste tot m-am simţit chiar bine. Bine că nu am rămas. în mine nu exista spiritul de aventură ci mă atrăgea iubirea de ţară, de locul natal, unde este un câmp înflorit, o casă cu flori în geam, pădure cu mii de păsări cântătoare, mii de fluturi coloraţi. Cred că acesta este patriotismul. Trebuia să mă grăbesc dacă vroiam să ajung acasă deoarece în ziare se solicita intrarea Statelor Unite în război, lucru care ar fi făcut imposibilă ieşirea mea din state.

175