Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

San Francisco

I-am spus că am fost de multe ori deoarece sunt din Budapesta, la care a zis că deci suntem vecini deoarece ea este austriacă şi s-a aşezat la masa mea. Mi-a povestit că părinţii ei, cu mulţi ani în urmă, au venit în America. Au deschis un restaurant mai mic şi pe ea au căsătorit-o cu şeful de sală, un bărbat tot de origine austriacă, care apoi a condus afacerea şi mai norocos. Din restaurant a devenit un hotel, apoi un hotel cu etaj. Pe parcurs soţul a decedat şi acuma conduce afacerea singură. Am lăudat-o pentru reuşita afacerii şi sârguinţa sa, era o carieră cu adevărat americană.

Zilele au trecut foarte plăcut. Mă plimbam prin oraş, admirând totul. Prin Bokor, care mă vizita, am făcut cunoştinţă şi cu alţi oamenii. Astfel şi cu domnul K., care era un fost ofiţer de cavalerie din armata maghiară şi probabil a fugit în America din cauza datoriilor. Era secretarul Clubului German. Am fost într-o zi şi la acest club să admir sălile frumoase şi publicul elegant. M-a dus odată şi la Clubul Maghiar, o clădire sărăcăcioasă, cu oameni modeşti şi săraci. îmi venea să mă cert cu guvernul maghiar care nu acorda nici o grijă emigranţilor, faţă de guvernul german, care le acorda şi ajutor financiar ca să poată începe o nouă viaţă şi să răspândească cultura germană.

într-o seară la “Alt Heidelberg” m-am întâlnit cu Scholl, de pe vaporul “Jucatan”, care se afla în port pentru încărcare. Când m-a văzut a venit drept la mine şi ne-am îmbrăţişat şi nu am uitat de băutura lui preferată, wiskey cu soda. A trebuit să-i povestesc fuga din Honolulu, întâmplările de pe vapor, purtarea casierului, la care s-a enervat şi a zis că dacă se întâlneşte cu el o să-l bată. L-am liniştit şi am continuat să-i tom câte un pahar de wiskey. Eu m-am interesat de soarta căpitanului vasului, la care a răspuns că este trist deoarece ne-a scăpat din mână şi nu a putut încasa tariful de călătorie până la San Francisco. După cină m-a invitat să mergem să vizităm oraşul. Am achitat consumaţia şi am mers cu el, ajungând într-un cartier asemănător cartierelor chineze, cu multe lampioane colorate. Străzile erau pline de marinari beţi. Mi-am dat seama că am ajuns în cartierul de bordeluri. Din curiozitate am intrat şi eu în câte un local, dar m-am retras imediat, speriat de ceea ce am văzut. S-a întâmplat să fiu întâmpinat de fete aproape goale şi am scăpat numai prin aceea că am aruncat bani mărunţi spre mijlocul localului şi ele s-au

164