Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

San Francisco

dus să culeagă aceşti bani, la care eu am fugit afară. Scholl a râs de mine. După o vreme ne-am urcat în maşină şi ne-am dus înapoi la “Alt Heidelberg”. Am mai rămas puţin, după care inam dus acasă.

Astfel am cunoscut oraşul atât ziua cât şi noaptea, ar fi trebuit să mă pregătesc de călătorie în continuare, deoarece New-Yorkul era încă departe. Ceva totuşi m-a făcut să mai rămân şi anume, nu mi-am luat rămas bun de la doamna B., lucru care ar fi fost o ingratitudine. De trei zile nu am mai văzut-o şi probabil s-ar bucura de vizita mea.

Am ajuns chiar când se servea cina. Atunci încă nu cunoşteam obiceiul american, potrivit căruia cina se serveşte devreme şi apoi se merge la locuri de distracţie, dans, cinema, teatru. Am fost primit cu mare bucurie. Degeaba m-am scuzat, a trebuit să mă aşez la masă, era împreună toată familia, soţul, soţia, băieţelul cu care a fost în Honolulu şi spre surpriza mea, în braţele unei dădace negrese se afla încă un copilaş de vreun an, cu părul negru, semăna cu mama sa. De pe faţa doamnei radia o bucurie de mamă, bucurie care se vedea şi pe faţa soţului ei. Am privit un minut această familie fericită şi în acea clipă parcă m-am rupt de doamna frumoasă, de aici încolo pentru mine era numai mama celor doi copii. Am devenit vorbăreţ şi am hotărât că încă din această seară îmi iau rămas bun de la familie. Povesteam cu atâta elan despre peripeţiile mele încât doamna a şi întrebat de ce sunt atât de vesel. I-am povestit că m-am întâlnit cu School de pe nava “Jucatan”, care a promis că îl va bate pe casierul de pe “Wilhelmina” dacă se întâlneşte cu el, pentru purtarea pe care a manifestat-o faţă de noi. Doamna a spus că ea l-ar ierta deoarece totul s-a terminat cu bine şi nu este nici un motiv de supărare.

După cină mi-a propus o plimbare cu maşina să văd oraşul şi noaptea. Am acceptat bucuros invitaţia deoarece mi-a spus că din capătul peninsulei se vede tot oraşul. Am plecat numai cu domnul cu maşina proprie a acestora. Am rugat-o şi pe doamnă să vină cu noi dar a preferat să rămână acasă, îndemnându-mă să merg, deoarece voi avea parte de o panoramă splendidă. Nu cunoşteam obiceiul american că femeia este independentă şi că bărbatul dacă stă de vorbă cu o doamnă, chiar şi pe stradă, îşi ia pălăria din cap.

165