Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

Pe vaporul "Wilhelmina"

perfect limba engleză şi avea în buzunar un bilet de călătorie legal. Dar ce va fi cu noi, cum vom pătrunde pe vapor?

Pe chei cât şi pe vapor era deja multă lume. Am ajuns în mijlocul călătorilor, al celor care i-au condus pe pasageri, fapt ce ne-a uşurat situaţia. Zgomotul şi forfota era atât de mare încât nici noi nu ne auzeam cuvintele, la care a contribuit şi orchestra. De obicei orchestra cânta când un vapor pleca din port, prin acest gest saluta sosirea sau plecarea unui vapor, aruncându-se pe punte buchete de flori. Am ajuns chiar la momentul potrivit. Pe puntea vaporului circula o mulţime de oameni. L-am sărutat şi îmbrăţişat din nou pe binefăcătorul meu căpitanul Hellhof, am luat balonul peste braţ şi părând că aş merge şi eu în vizită am urcat pe vapor. Marinarul de serviciu chiar m-a şi salutat. Probabil i-am creat o impresie bună, având pe braţ haina şi de pe punte mă uitam la mulţimea care a condus vaporul. L-am observat şi pe căpitanul Hellhof, de asemenea şi ei m-au observat şi prin ridicarea braţului le-am făcut semn de adio. Intre timp a pornit şi Bokor şi fără nici o problemă a ajuns pe vapor. A venit la mine şi acuma împreună făceam semne de adio. In ultima clipă a sosit şi domnul consul şi a constatat bucuros că deja suntem pe vapor. Parcă l-am auzit spunând: „Nur acht geben, acht geben” Aveţi grijă, aveţi grijă.

A sosit momentul plecării. S-a dat semnalul de plecare cu clopotul care anunţa şi terminarea vizitei pentru cei care i-au condus pe cei dragi. Cei care nu călătoreau trebuiau să coboare de pe punte altfel riscau să fie duşi la San Francisco, şi de acolo înapoi, iar dacă nu-şi puteau plăti biletul de călătorie să fie şi amendaţi. Când a coborât lumea, s-au ridicat ancorele, a sunat sirena vaporului, corpul greoi s-a pus în mişcare şi a pornit spre ieşire în larg. Am rămas pe punte şi priveam cum se îndepărtează încet de mal şi cum dispar feţele persoanelor cunoscute şi m-a cuprins tristeţea. îmi venea să strig: Căpitane Hellhof, nenea Kruss, haideţi luaţi-mă de pe vas, vreau să rămân cu voi! dar era deja târziu. Din acest vis am fost trezit de Bokor care m-a atenţionat că trebuie să ne cumpăram bilete de călătorie, înainte de a începe controlul biletelor. Dar a şi venit în întâmpinarea noastră stewardul Lange care ne-a condus la birou atrăgându-ne atenţia că omul de la casă este englez şi să avem grijă. Acesta chiar ieşea din birou să înceapă controlul împreună cu stewardul.

150