Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

Pe vaporul "Wilhelmina"

“Two gentlemans wanted first class ticket”. Doi domni doresc să cumpere bilete la cl. I. Acesta s-a uitat mirat la noi şi ne-a invitat în birou. Au început întrebările. De ce nu am cumpărat bilete? Am ajuns târziu la vapor, în ultima clipă am hotărât să călătorim cu acest vas. De unde aţi venit în Honolulu? Din China. Iar s-a uitat mirat la noi. Ce naţionalitate aveţi? Eu sunt român iar colegul este elveţian. Ce ocupaţie aveţi? Suntem turişti. Aveţi paşapoarte? Avem, şi am început să scoatem legitimaţiile primite de la consulatul din Sanghai pe care erau aplicate ştampila mare a consulatului şi erau întocmite în limba germană. Le-a dat lui Emest Lange să le citească: Adeverim că domnii X, Y sunt persoane cunoscute de noi, în urma evenimentelor de război au rămas aici şi doresc să plece în America, drept pentru care semnăm prezentul act şi îl certificăm cu aplicarea ştampilei”. Astea toate sunt bune dar cu aceste acte nu puteţi ajunge în America. Acest act nu este paşaport ci doar un act de identitate. Dar de ce nu aţi cerut acte de la consulatul român şi cel elveţian şi de ce de la consulul austro-ungar. A fost o întrebare întemeiată, dar dacă am pornit cu minciuna am continuat tot cu minciuna. „Ştiţi noi de fapt suntem germani şi eram în relaţii de prietenie cu consulul şi pentru acesta am solicitat act de la acesta”. Emest Lange a zâmbit doar. I-a plăcut discuţia. Omul a mai pus o întrebare: “Cu ce vapor aţi ajuns în Honolulu?” Cu vasul “China”, i-am răspuns ambii, deodată. „Este o situaţie interesantă şi trebuie să anunţ pe căpitanul vasului. Aşteptaţi aici până când revin”. Abia a ieşit şi am început să râdem împreună cu Lange. Se duce la un loc bun.

Emest Lange ne-a încurajat, în speranţa unui onorariu pe care i l-am promis încă în Honolulu. “Pujerul”, omul de la bilete a venit şi fără să mai spună ceva ne-a eliberat tichetele de călătorie.

Se vedea pe faţa lui că încă nu a terminat cu noi, mai are de plănuit ceva împotriva noastră. L-a îndrumat pe steward să ne conducă la cabinele noastre. Căpitanul a fost de partea noastră dar acest lucru nu însemna totul. Deocamdată eram mulţumiţi cu soarta noastră, iar restul vom vedea. Am trecut prin atâtea peripeţii aşa că una în plus pentru noi nu mai conta. Mai aveam în faţă un dram de circa o săptămână şi în acest timp vom avea vreme să cugetăm asupra vieţii noastre.

151