Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
Sanghai
care am auzit atâtea poveşti. Se găseau multe statui de oameni şi animale în acest loc. însă timpul nu ne-a permis deoarece a fost anunţată sosirea noastră la consulatul din Sanghai. Am trecut râul Jang-tze-Kiang cu un vapor uriaş, împodobit cu statui enorme de balauri. Râul era ca o mare cu mulţimea de vaporaşe mici, dar şi mari. Pe malul celălalt din nou ne-am urcat în ricşă şi am prins trenul chiar înainte de pornire. SANGHAI Spre seară am ajuns în gară. Camarazii noştri, Ballay, Bokor şi un funcţionar de la consulat, precum şi locotenentul Verzariu, ne-au întâmpinat în gară. Verzariu este unicul care a rămas în viaţă din trupa expediţionară din Moldova şi am auzit despre el încă în Peking, dar până acuma nu ne-am întâlnit. Sanghaiul are o gară frumos aranjată, cu peron pavat, nici nu se putea asemăna cu gara din Peking. Dar în umbra uriaşei Porţi de Sud, chiar dacă ar fi fost cât gara din Sanghai, tot nu se putea afirma. După ce ne-am căutat bagajele, am urcat în automobil şi ne-am dus direct la hotelul cu mai multe etaje concesionat de americani. Venirea noastră era deja anunţată la hotel, bineînţeles cu identitate falsă, iar portarul ne-a înmânat cheile cu multă politeţe. Funcţionarul de la consulat ne-a instruit ca în nici un caz să nu ne trădăm identitatea deoarece sunt mulţi spioni aici şi în cazul în care vom fi întrebaţi să spunem că suntem comercianţi americani de origine germană şi ne interesează obiectele vechi. Acest lucru probabil avea la bază ceva, Bokor şi Ballay chiar se cunoşteau cu o familie de comercianţi evrei din Sanghai. Eu am fost botezat Kaufmann iar camaradul şi-a păstrat numele deoarece avea o rezonanţă germană. Ballay şi Bokor au fost cazaţi bine la un comerciant german numit Kars pe care Ballay l-a cunoscut mai demult în America. Verzariu a fost cazat la Clubul German, descurcânduse mai uşor, deoarece era la Sanghai de mai bine de două luni, dar până acuma nu a avut ocazia să plece în America şi de acolo acasă. Nu-1 prea credeam deoarece era un bărbat chipeş, zvelt, înalt şi fmmos şi îmi venea să cred că se simte bine în Sanghai şi nu-i venea să plece acasă. în Sanghai, după cum am 114
