Karácsonyi, Carol: Flora şi vegetaţia judeţului Satu Mare (Satu Mare, 1995)
Capitolul II. Flora Judeţului Satu Mare
(Danthonia alpina, Lychinis coronaria, Saxifraga bulbifera etc. — 4,9o/0), inclusiv cele submediteraneene, apar în special pe coastele sudice şi vestice ale zonelor colinare precum şi pe dunele de nisip, în staţiuni cu regim de umiditate mai ridicat. Elementele atlantice şi în special atlantomediteraneene (Leucojum aestivum, Sanicula europaea, Spiranthes spiralis etc. — 2,4o/o) populează de preferinţă terenurile mezohigrofile, precum şi făgetele. Remarcăm prezenţa unui număr însemnat de specii dacice sau daco-balcanice (Crocus banaticus, Ferulago sylvatica, Lathyrus hallersteinii, etc. — 1,6%), care apar în mai multe staţiuni. Elementele balcanice (Quercus frainetto, Seseli palasii, Trinia ramosissima etc. — O,9o/0) se găseso în special pe pantele însorite ale zonelor colinare. în schimb majoritatea elementelor panonice (Achillea asplenifolia, Cirsium brachycephalum, Festuca vaginata etc. — 1,0%) apare pe câmpie. Dintre elementele carpatice (0,7<Vb) o importanţă fitogeografică deosebită o constituie prezenţa endemismelor (Euphorbia carpatica, Phyteuma tetramerum, Ranunculus carpaticus etc. — O,5o/0). în staţiunile montane, cantonate la altitudini mai mari, apar şi specii alpino-carpatice (Aconitum variegatum, Avenula planiculmis, Senecio subalpins etc. — 0,4%), precum şi câteva elemente arcto-alpine (Arabis alpina, Woodsia ilvensis — 0,1%). Cosmopolitele (Huperzia selago, Lemna gibba, Limosella aquatica etc. — 4,9o/0) se găsesc în tot judeţul, pe când speciile adventive (Ambrosia artemisiifolia, Elsholtzia ciliata, Panicum dichotomiflorum etc. — 6,3o/o) sunt caracteristice în primul rând terenurilor agricole. Comparând spectrul elementelor floristice a „Ţării Oaşului“ (162) cu cel al Câmpiei Ierului (98), se constată că, în prima zonă procentele mai mari le ating elementele europene — 18,35o/0 (faţă de 13,99o/0), cele circumpolare — llo/0 (—7,99%) şi dacice 3o/0 (—0,99%). în schimb pe Câmpia Ierului sunt mai bine reprezentate elementele eurasiatice — 43,7o/o (faţă de 40j6%), ponto-mediteraneene — 3,22o/0 (—l,2o/0) şi cele adventive — 6,5o/o (—3,0%). Analizând componenţa florei 'udeţului Satu Mare în funcţie de factorii ecologici se constată că, din punct de vedere al cerinţelor faţă de umiditatea solului (U) cele mai numeroase sunt mezofitele şi mezoxerofitele, faţă de temperatură (T) mezotermele, iar al reacţiei solului (R) mai numeroase sunt speciile neutrofile şi plantele euriionice. Dintre plantele spontane care cresc pe teritoriul judeţului Satu Mare, circa 50 de specii oonstituie rarităţi ale florei României. între acestea unele figurează pe lista endemitelor, relictelor şi a celor ocrotite (271). O caracteristică a florei o constituie fragmentarea arealului multor specii, dintre care în prezent răspândirea majorităţii a devenit insulară. In consecinţă multe plante, odinioară mai frecvente, apar azi pe suprafeţe foarte restrânse. Dintre speciile neregăsite de noi amintim: Salvia nutans, Centaurea sadleriana, Pedicularis palustris. încadrarea fitogeografică a judeţului Satu Mare. Atât din punct de vedere al formelor de relief cât şi pe baza considerentelor fitogeografice, teritoriul judeţului Satu Mare poate fi împărţit în trei unităţi: câmpia, zonele colinare din partea de sud a teritoriului inclusiv Culmea Codrului şi lanţul vulcanic Oaş—Gutái care închide Depresiunea Oaşului. 21
