Karácsonyi, Carol: Flora şi vegetaţia judeţului Satu Mare (Satu Mare, 1995)

Capitolul II. Flora Judeţului Satu Mare

a. Zona de câmpie se încadrează în sectorul nordic al Câmpiei de Vest. Este o unitate fitogeografică distinctă, numită districtul Câmpia Someşului (63), având o serie de particularităţi faţă de restul regiunii de şes din partea de vest a ţării. Acestea se pot rezuma în următoarele:

— taxoni vegetali caracteristici pentru acest district floristic al ţării (Fumaria jankae — endemică, Centaurea indurata var. hirsuta), dintre care şi unele specii de pe nisipuri (de ex. Corynephorus canescens)

— flora nisipurilor din nord-vestul ţării constituie o notă specifică a teritoriului, unde apar o serie de plante arenicole caracteristice zonei, precum şi alte rarităţi cu areal disjunct (Iris humilis, Spergula pentandra, Alyssum montanum subsp. gmelinii, Carex supina etc.)

— prezenţa unor specii ce apar de obicei numai în regiunile montane (Calamagrostis stricta, Betula pubescens, Carex appropinquata etc.)

— este singura zonă de câmpie a ţării, unde apar pâlcuri de Sphagnum*): S. platyphyllum (Braithw.) Warnst, şi S. inundatum Russ, la Livada; S. squarrosum Pers. la Ciumeşti; S. fimbriatum Wilson şi

S. squarrosum Pers. în judeţul Bihor, la Săcueni (157).

— numărul mare al elementelor circumpolare în comparaţie cu partea centrală şi sudică a Câmpiei de Vest

— prezenţa masivă a elementului atlanto-mediteranean Fritillaria meleagris

— asociaţiile vegetale caracteristice acestei zone sunt: Festuco vaginatae-Corynephoretum, Carici-Calamagrostetum neglectae precum şi Querco robori — Caricetum brizoidis (apare şi în „Ţara Oaşului“).

Limitele acestui district floristic au fost stabilite de N. Doniţă şi colab. (249, 63), pe baza vegetaţiei forestiere. întrucât în cea mai mare parte această unitate este mărginită de forme de relief mai înalte, marcarea perimetrului prezintă greutăţi doar spre sud, unde în continuare se întinde Câmpia de Vest. Aici limita a fost stabilită în zona de interfluviu Barcău — Crişul Repede (jud. Bihor). Menţionăm că, mai la sud de aceasta nu apar speciile enumerate anterior. Pe de altă parte, arealul unor elemente mediteraneene (Iris spuria, Coronophus procumbens, Calepina irregularis), respectiv atlanto-mediteraneene (Ruscus aculeatus, Tamus communis, Trifolium ornithopodioides) (272), este limitat la nord de culoarul râului Barcău.

b. Unitatea care cuprinde piemonturile vestice ale Tăşnadului şi a Codrului, deasupra cărora se întinde Culmea Codrului, în literatura de

specialitate este încadrată în provincia daco-ilirică (63).

In zonele eolinare cresc o serie de specii mediteraneene, pontomediteraneene, eurasiatice cu caracter continental, respectiv dacice, care sunt răspândite în general mai la sud de acest teritoriu. Din vegetaţia piemonturilor nu lipsesc Galium parisiense, Chrysopogon gryllus, Trinia ramosissima, Jasione montana, Sagina subidata, iar prin păduri se găsesc destul de frecvent Galicum pseudoaristatum, Genista germanica, Sedum cepaea. Dintre asociaţiile vegetale remarcăm ceretele (Querco petreae-cerris), ce ocupă suprafeţe întinse, iar dintre cele ierboase as. Festuco rupicolae-Danthonietum provincialis.

* Speciile de Sphagnum au fost determinate de dr. Gh. Dihoru.

22