Karácsonyi, Carol: Flora şi vegetaţia judeţului Satu Mare (Satu Mare, 1995)
Capitolul II. Flora Judeţului Satu Mare
ristic a teritoriului prezentat. în schimb, lipsa unor formaţiuni calcaroase (exceptând o mică depunere din Valea Văraştinii de la Iegherişte, azi exploatată), de grohotişuri, stâncării masive, precum şi înălţimile relativ reduse ce cauzează absenţa etajului alpin şi chiar subalpin, au determinat ca unele specii ce se găsesc şi în judeţele învecinate, să nu mai ajungă în zona noastră. în stadiul actual al cercetărilor lista cormofitelor spontane a judeţului Satu Mare se compune din 1 545 de specii, cifra pe care o considerăm că nu epuizează inventarul floristic complet. Acest număr inseamnă că, în jud. Satu Mare este reprezentată circa 43o/0 din întreaga floră a României. Din totalul de 121 de familii, cel mai bine reprezentate sunt: Compositae — prin 192 de specii, Gramineae — 132, Leguminosae — 91, Cyperaceae — 75 specii. Analiza procentuală a florei pe baza bioformelor evidenţiază prezenţa staţiunilor şi substraturilor deosebit de variate. Se constată că procentul cel mai mare il ating hemicriptofitele (42,lo/0), care populează ecosisteme foarte diverse. Terofitele apar în număr însemnat (30,2%) în special pe terenurile antropizate şi în primul rând în zonele agricole. Hidatofitele (6,2%) ating procente mai mari în staţiunile încă nedesecate, în special pe câmpie. Geofitele (10,lo/0) populează în primul rând pădurile, precum şi unele păşuni încă nearate. Camefiţele (2,7%) şi în special epifitele (0,1%) sunt slab reprezentate. Luând în considerare că suprafeţele acoperite de vegetaţie lemnoasă nu sunt prea întinse, procentul fanerofitelor este destul de mare (8,4o/0). Comparând spectrul bioformelor unei zone de şes din N—V ţării, Câmpia Ierului (98), cu cel dintr-o regiune montană-depresionară „Ţara Oaşului“ (162), se pot constata următoarele: pe câmpie procentul terofitelor (33,2o/0 — faţă de 24% din Oaş) şi a hidatofitelor (7,7% — faţă de 4,9%) este mai ridicat, pe când în „Ţara Oaşului“ hemicriptofitele (47o/0 — faţă de 36,2% din C. Ierului), geofitele (11% — faţă de 7,5% precum şi fanerofitele (9,3% — faţă de 7,7%) ating procente mai însemnate. Dintre elementele fitogeografice ponderea cea mai mare o deţin, eurasiaticele (Achillea ptarmica, Blysmus compressus, Eryihronium dens-canis, Holoschoenus romanus subsp. holoschoenus etc. — 42,7%). Eurasiaticele cu caracter continental (Aster amellus, Euclidium syriacum, Ranunculus pedatus etc. — 8,2%) populează în special staţiunile ierboase, inclusiv şi sărăturile. în concordanţă cu relieful şi coordonatele geografice ale judeţului Satu Mare, procentul speciilor europene (Hottonia palustris, Nymphaea alba, Saxifraga tridactylites, Trollius europaeus etc. — 12,3%) este destul de însemnat, pe lângă care se remarcă şi cele central-europene, care au reprezentanţi în special între plantele de pădure (Aposeris foetida, Cerastium sylvaticum, Ranunculus lanuginosus, Vicia pisiformis etc. — 7,0%). Dintre cele circumpolare (Carex lasiocarpa, Eriophorum vaginatum, Lathyrus palustris, Pyrola minor etc. 9,0%) mai multe specii edifică asociaţii vegetale larg răspândite, care apar în special pe terenuri mlăştinoase. Elementele pontice, inclusiv ponto-panoniee (Inula ensifolia, Polygonum arenarium, Urtica kioviensis etc. — 2,7%), respectiv ponto mediteraneene (Crocus reticulatus, Lotus angustissimus, Ranunculus illyricus etc. — 3,0%) cresc în staţiunile însorite şi de obicei aride, cantonate la altitudini joase. Speciile sudice mediteraneene 20
