Karácsonyi, Carol: Flora şi vegetaţia judeţului Satu Mare (Satu Mare, 1995)
Capitolul I. Caracterizarea fizico-geografică
precambrian (4). Mpjiţii Hercinici mult nivelaţi de factorii externi, fragmentându-se în era mezozoică, s-au scufundat în întregime sub apele mării înconjurătoare. Odată cu ridicarea lanţului carpatic din perioada terţiară, acest horst îngropat ajunge din nou la suprafaţă. Regiunea piemontană limitrofă se formează din depunerile fluviatile, care sunt spălate de apele curgătoare şi depozitate la poalele Culmii Codruluá. Partea inferioară a zonei este încă o dată inundată parţial de apele mării în panonian, fapt atestat şi prin bogata faună fosilă de la Nadişu Hododului (266). In schimb Dealurile Tăşnadului şi ale Barcăului s-au format mult mai recent decât Culmea Codrului. în locul acestora încă în pliocen exista o lagună marină, care a fost colmatată treptat de râul Crasna, care avea o deltă imensă. Acest fapt este atestat de structura geologică a teritoriului; depunerile fluviatile, de o grosime considerabilă, se află deasupra celor marine. în perioada glaciaţiunilor, când acestă lagună era deja complet colmatată, în urma mişcărilor de subsidenţă, regiunea de câmpie învecinată a coborât, iar zona colinară de azi s-a ridicat, în urma cărui fapt a apărut o diferenţă de nivel considerabilă. a. Dealurile Tăşnadului. Se întind în partea sud-vestică a jud. Satu Mare, între culoarul Ierului şi râul Crasna. Vârful cel mai înalt, Vulturului (de 334 m), care se găseşte în partea sudică a zonei, domină ramificaţiile care se desfăşoară sub formă de evantai spre regiunea de câmpie. Dealurile au formă de culmi boltite, brăzdate de ape curgătoare intermitente. Spre nord colinele se termină brusc, pe când spre vest se găsesc în contact direct cu terasa Ierului. La baza acestor coline se află formaţiuni ponţiene, peste care se găsesc straturi pleistocene reprezentate în special prin luturi roşcate. Solurile acestui teritoriu sunt modelate eolian. Pădurile ocupă suprafeţe însemnate. Extremitatea vestică a zonei, cu înălţimi mai mici, ce se întinde între pârâul Cehal şi Ier, este cunoscută şi sub numele de Dealurile Barcăului. b. Piemontul Codrului. Se întinde la poalele Culmii Codrului şi este constituit din material aluvionar de glacis, transportat de apele curgătoare din acest masiv. Crestele au înălţimi de 180—300 m, iar pe măsură ce înaintăm spre câmpie, colinele devin din ce în ce mai domoale. Teritoriul este fragmentat de ape curgătoare, existând şi o serie de văi torenţiale. Intre sedimente predomină materialele lutoase şi lutoargi- Io3se. Marea majoritate a pădurilor au fost defrişate. O regiune de dea furi de podiş se întinde în zona de interfluviu Nanda—Maja, numită Dealurile Hododului, care de fapt este o prelungire nordică a Dealurilor Silvaniei. c. Culmea Codrului (sau Munţii Făgetului). Este o culme larg boltită, formată din şisturi cristaline. Lungimea crestei principale este de 22 km. Deşi are înălţimi reduse, privită dinspre câmpie pare o masivă zonă montană. Vârfurile cele mai înalte (Lespezi 575 m, Ţicău 533 m şi Tarniţa 551 m) sunt aşezate pe creasta principală, pe când în partea estică, mai fragmentată, vârful Văraştina atinge doar 397 m. în văile numeroaselor pârâuri care curg spre piemonturi, cristalinul apare peste tot în aflorimente. Culmea Codrului nu este străbătută de drumuri, neexistând în această zonă nici aşezări umane. Este acoperită şi în prezent de păduri de gorun şi de fag, pe suprafeţe considerabile. 10
