Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - A. Sigiliile comitatului Satu-Mare
90 studiului este greşit, la fel şi cel din anul 169650. Cel mai vechi document, pe care am identificat sigilarea compusă, se găseşte în colecţia de documente medievale a Muzeului Judeţean Satu Mare. Este o hotărâre a scaunului de judecată comitatens, din anul 1576, în disputa dintre Matei Kende şi Gáspár Kölcsey asupra unei posesiuni situate în hotarul localităţii Culcea din comitatul Satu Mare. Documentul este validat cu sigiliul personal al vicecomitelui Francisc Buijăn de Pâlfalva, aplicat în ceară neagră, şi cele patru sigilii compuse ale j uzilor nobililor, aplicate în ceară galbenă, având forma rotundă şi diametrul de 15 mm. Textul, gravat pe două rânduri, în scuturi triunghiulare, este următorul: /CO-MI/ /TAT-VS/ /ZA-TH/ /MA-R/51. Ultimul document pe care apare sigiliul personal al vicecomitelui, alături de cele patru folosite de juzii nobililor, este din 10 octombrie 1618. De fapt, s-a păstrat doar urma acestui sigiliu căzut, aparţinând vicecomitelui Franciscus Pathó de Magasmarth. Documentul e semnat numai de vicecomite şi un jude al nobililor, Franciscus Zjrmaji52. Pe scrisoarea de mărturie a comitatului Satu Mare din anul 1621, privind zălogirea bunurilor imobiliare ale Caterinei Szatmári în favoarea oraşului Satu Mare, sub cele patru sigilii compuse, aşezate orizontal, figurează semnătura vicecomitelui şi a doar trei juzi ai nobililor. De menţionat că, dintre cele patru sigilii aplicate pe document, primul nu are scut, doar următoarele trei53. Ulterior, pe un act de diviziune din anul 1654, vom întâlni semnăturile a doi vicecomiţi şi patru juzi sub cele patru sigilii54. Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, vom constata dispariţia semnăturilor dregătorilor comitatensi, primul caz surprins chiar pe un document din anul 1650, locul lor fiind luat de termenul generic definind obştea stărilor de frunte din comitat: Universitas D/omi/norum, Magnatum et N/obi/lium Co/mi/t/a/tus Szathmar/iensis/55. In privinţa legendelor gravate în tiparele sigilare compuse,
