Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - A. Sigiliile comitatului Satu-Mare
91 mai exact a repartiţiei literelor, se impune a fi subliniat faptul că în perioada 1621-1650 a fost în uz varianta /CO-MI/ /TA-TVS/ /ZA-TH/ /MA-R/, pentru ca în perioada 1650-170456, aproape cu certitudinea până în 1721, validarea să se efectueze cu o nouă variantă: /CO-MIT/ /TA-TVS/ /ZA-TH/ /M-AR/, identică cu cea semnalată de A. Szirmay pentru anul 1468. încercând o sumară retrospectivă asupra practicii sigilare din comitatul Satu Mare, din secolul al XVI-lea până la adoptarea sigiliului unic cu stemă în 1721, ne îngăduim câteva scurte constatări şi observaţii. Nu dispunem de material documentar până în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Practica sigilară uzuală a fost asemănătoare cu aceea a comitatelor învecinate. Până în 1618 inclusiv, alături de sigiliile compuse, păstrate de juzii nobililor, pe documente figurează şi sigiliile personale ale vicecomiţilor. După acest an ele dispar, dar individual continuă să fie prezente pe documente ulterioare. Vicecomitele figurează însă în continuare ca semnatar al documentelor, alături de cele ale juzilor, până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, după care încetează. Sigiliile compuse erau de dimensiuni mici, cele rotunde cu diametrul de 15 mm., iar cele ovale cu dimensiuni de 13/15 mm. Ele erau reînnoite periodic ca urmare a degradării, dar mai ales a pierderii lor, ştiut fiind că juzii nobililor erau aleşi anual şi efectuau dese deplasări, uneori la mari distanţe. Nu de fiecare dată era reînnoit întreg setul de tipare sigilare, erau cazuri când se schimbau doar cele uzate sau pierdute. Acest lucru poate fi lesne dedus, dacă avem în vedere că am întâlnit documente validate deodată cu sigilii cu scut şi fără, cu sigilii rotunde şi ovale57 ori cu sigilii cu diferite dimensiuni58. Reînnoirea periodică poate fi constatată şi din modul de repartizare a literelor din câmpul sigilar. Tiparele sigilare scoase din uz erau distruse de fiecare dată, în scopul prevenirii abuzurilor şi falsurilor. Reconstituirea legendelor după amprentele în ceară prezintă suficiente dificultăţi datorate dimensiunilor reduse şi gradului avansat de deteriorare. Legendele, fără excepţie, sunt în
