Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
II. Instituţiile politico-administrative şi ecleziastice sătmărene
59 tot la 23 martie 1804, este instituit şi Capitlul romano-catolic din Satu Mare, alcătuit din 6 canonici şi dotat cu trei moşii situate în comitatul Heves65. Ca structură organizatorică episcopia va cuprinde 5 arhidiaconate şi 12 districte vicearhidiaconale sau protopopiale. Arhidiaconatul Sătmarului reunea districtele Satu Mare, Fehérgyarmat, Cărei, Ardud şi Baia Mare66. Lucrurile sunt mult mai simple cu referire la răspândirea şi evoluţia cultelor protestante în zona Sătmarului. Debutul reformei religioase are loc prin anii 1543-1545, când sătmărenii vor îmbrăţişa luteranismul, graţie activităţii prozelite desfăşurate de către Dévai Biró Mátyás. Dacă primul centrul al noii confesiuni este socotit Braşovul şi, apoi, oraşele săseşti, Sătmarul se înscrie ca fiind al doilea centru67. Luteranismul propovăduit aici este mai moderat, de nuanţă melanchtoniană, dovedit şi de caracterul primului sinod organizat la Ardud în anul 1545, cu participarea a 29 de preoţi şi „desfăşurat în spirit augustan“68. La sinodul următor, ţinut la Oar în 1554, participaseră deja 89 de preoţi69, fapt ce ilustrează elocvent amploarea şi rapiditatea receptării luteranismului protestant în rândul populaţiei autohtone. Maghiarii luterani din zona Sătmarului alcătuiau o superintendenţă, alături de cele ale saşilor şi maghiarilor din Ardealul istoric, ultima cu reşedinţa la Cluj. Aici se va organiza în 1557 un sinod comun cu participarea reprezentanţilor celor trei superintendenţe70. Dar, după circa două decenii, protestanţii din zona Oradea - Satu Mare vor îmbrăţişa învăţătura lui Calvin. Sinoadele din 1559 (Oradea) şi 1567 (Debreţin) consfinţesc trecerea la Calvinism71. Sub semnul noii confesiuni se desfăşoară, în ţinuturile sătmărene, sinoadele de la Csenger (1570) şi Cărei (1591), ca şi cel de la Tăşnad (1597) din comitatul Solnocu de Mijloc72. Din punct de vedere administrativ biserica evanghelică-reformată sau calvină din Ungaria însuma cinci districte (dieceze), dintre care două în părţile locuite de români: una din Transilvania propriu-zisă, cu reşedinţa la Cluj, cealaltă cuprinsă între Tisa şi Transilvania, cu reşedinţa la
