Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)

II. Instituţiile politico-administrative şi ecleziastice sătmărene

60

Debreţin73. Zona Sătmarului făcând parte din punct de vedere administrativ-teritorial din aşa zisul „Partium“, a fost arondată, până la Tratatul de la Trianon, acesteia din urmă, cunoscută şi sub denumirea de „Dieceza de dincolo de Tisa“ (Tiszántúl), din punctul nostru de vedere este teritoriul situat dincoace de Tisa, până la Piatra Craiului.

Cu toate că monografiile închinate comitatului Satu Mare ori oraşului Baia Mare nu fac menţiunea existenţei unei episcopii reformate cu sediul la Baia Mare, totuşi a existat o asemenea instituţie, fapt semnalat de Soltész János într-o lucrare publicată în anul 190274. O amprentă sigilară având gravat în legendă anul 1643 confirmă acest lucru75. Totuşi, opinăm că ar fi vorba în realitate de un protopopiat, cu pretenţii jurisdicţionale de episcopie (legenda sigiului cuprinde termenul de DIOEC/ESIS/).