Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
II. Instituţiile politico-administrative şi ecleziastice sătmărene
58 certificate încă de la începuturile evului mediu. După unele aprecieri, regele Ştefan cel Sfânt (997-1038) avusese în vedere ca locuitorii creştini din Sălaj şi Sătmar să nu rămână fără păstori sufleteşti (episcopi), fixând ca reşedinţă temporară a acestora Tăşnadul. La scurt timp reşedinţa episcopală se va muta la Cluj, iar prin 1084-1085 la Alba Iulia57. Se poate afirma însă la modul cert că Tăşnadul a constituit principala moşie a episcopilor Ardealului până în 1556, tot aici aflându-se şi reşedinţa vicarilor58. Privilegiul din 1230 acordat de regele Andrei al II-lea locuitorilor din Mintiu, ca şi cele ulterioare de confirmare, consfinţea libertatea alegerii preotului de către enoriaşi59. Până la bătălia de la Mohács (1526) şi declanşarea reformei religioase credincioşii catolici din zona Sătmarului se găseau sub ascultarea episcopilor ardeleni de la Alba Iulia60. Deşi în anul 1404, papa Bonifaciu al IX-lea trece parohia Sătmarului şi Mintiului sub jurisdicţia Arhiepiscopiei de Strigoniu, Capitlul catolic din Alba Iulia pretinde în continuare dijma cuvenită, iar în 1501 episcopul arunca anatema asupra credincioşilor sătmăreni61. Ofensiva protestantă îşi găseşte masiv prozeliţi în aceste părţi, parohia romano-catolică încetându-şi activitatea în 1536. Ea se va reînfiinţa, pentru un scurt timp, între 1636-1654, după care iezuiţii vor fi alungaţi de către principele Gheorghe Rákóczi al Il-lea. In 1660 aceştia vor restabili parohia cu sprijinul puternicei familii nobiliare Károlyi, revenită şi ea la catolicism62. în anul 1773, când ordinul iezuit este desfiinţat din porunca Măriei Terezia şi averile secularizate, în Satu Mare şi aşezările limitrofe numărul credincioşilor catolici se cifra la circa 80 063. Cu sprijinul financiar al magistratului orăşenesc se va construi o nouă biserică, sfinţită în iulie 1797. Prin diploma din 23 martie 1804 a lui Francisc I se va constitui Episcopia romano-catolică Satu Mare, desprinsă din Episcopia catolică de Agria. Noua episcopie avea jurisdicţie asupra catolicilor din comitatele Satu Mare, Maramureş, Bereg, Ung şi Ugocea, acoperit un vast teritoriu de 24.815 kmp64. Printr-o diplomă separată, emisă
