Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
II. Instituţiile politico-administrative şi ecleziastice sătmărene
57 constitui într-un vicariat49. Din acest vicariat, prin bula „Imposita humilitati Nostrae“ emisă de papa Pius al VII-lea la 19 iulie 1823, urmare insistenţelor episcopului Samuil Vulcan şi la propunerea Consiliului Locotenenţial Regal, 72 de parohii sătmărene, totalizând 54095 suflete, au fost trecute sub jurisdicţia Episcopiei greco-catolic Oradea Mare50. Cuprinzând parohii din comitatele Sătmar, Solnocu de Mijloc şi Districtul Chioar, nou-constituitul arhidiaconat al Sătmarului se compunea din districtele vicearhidiaconale Codru, Ardud, Ardusat, Someş, Careii Mari, Eriu şi Sătmar51. Precizăm faptul că parohiile sătmărene situate la nord de Someş au rămas şi după 1823 în componenţa Episcopiei de Munkács. Abia în 1856 ele vor trece sub autoritatea Episcopiei greco-catolice de Gherla52. Aceste 28 de parohii, între ele şi Satu Mare, vor face parte din arhidiaconatul Sătmarului, respectiv districtele vicearhidiaconale Ţara Oaşului, Satu Mare, Seini şi Turţ, ultimul cuprinzând parohii din partea sătmăreană a comitatului Ugocea53. Parohiile sătmărene din sudul judeţului de astăzi făceau parte, din punct de vedere administrativ-teritorial, din comitatul Solnocu de Mijloc, iar sub aspectul organizării ecleziastice, începând cu anul 1856 se găseau sub jurisdicţia Episcopiei greco-catolice Gherla, ca parte constitutivă a arhidiaconatului Solnocu de Mijloc, respectiv districtele vicearhidiaconale Eriu, Băseşti, Samşud şi Sărăuad54. Comunitatea greco-catolică din Mintiu îşi are începuturile imediat după cucerirea Oradiei de către turci, întemeiată de negustorii macedo-români refugiaţi aici. în schimbul unor privilegii comerciale obţinute de la rege în 1667 ei trec la greco-catolicism55. Vreme îndelungată şi românii din Sătmar au frecventat această biserică greco-catolică ruteană, de care s-au desprins prin 1804-1805, când şi-au întemeiat propria parohie şi, mai pe urmă, au terminat construcţia bisericii în anul 180956. Prezenţa comunităţilor de confesiune catolică şi formele incipiente de organizare a vieţii religioase în părţile sătmărene sunt
