Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - C. Sigiliile săteşti şi comunale
192 localităţii Dobra am găsit urmele unei amprente sigilare pe un document din anul 1723, deci e posibil ca tiparul să fi fost confecţionat încă de la finele veacului al XVII-lea. Numeroase sigilii nu au gravat anul confecţionării, motiv pentru care am indicat, de fiecare dată, anul documentului pe care sunt aplicate, lucru ce facilitează o datare aproximativă sau stabilirea duratei de uz. Ponderea sigiliilor coincide cu ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea, mai ales începând cu 1785, când asistăm la tentativa împăratului reformator Iosif al II-lea de a şterge iobăgia. Unele localităţi şi-au reînnoit periodic tiparele sigilare, utilizând până la începutul celei de a două jumătăţi a secolului al XIX-lea trei-patru matrice. Altele, cum sunt unele sate din comitatele Solnocu de Mijloc şi Ugocea, şi-au confecţionat mai puţine şi ceva mai târziu. Cele mai vechi sigilii, contrar aşteptărilor, au legendele gravate în limba maghiară. Sigiliul Odoreului din 1666 este bilingv (maghiară şi latină n.a), apoi apar şi cele în latină spre finele secolului al XVIII-lea. în perioada regimului absolutist habsburgic apar sigilii cu legenda în limba germană: Borleşti, Enu-Sîncrai, Ököritó, Supuru de Jos, Giorocuta, Hodod, Nadişu Hododului, Ser ş.a., ultimele fiind publicate de către cercetătorii M. M. Jude şi M. Cordoş336. Doar două sigilii am întâlnit cu legenda în limba română, Giorocuta şi Cehal, ambele confecţionate în anul 1863. Aceste lucru ne duce cu gândul la cele două legi, extreih de aşteptate, votate de către Dieta de la Sibiu, în vara acestui an: egala îndreptăţire a naţiunii române cu celelalte naţiuni şi religii ale Transilvaniei, precum şi legea privitoare la întrebuinţarea celor trei limbi în viaţa publică, potrivit căreia limba română putea fi folosită, alături de maghiară şi germană, ca limbă-oficială în administraţie şi justiţie. Statutul administrativ-juridic al aşezărilor este definit prin terminologia uzuală a vremii: FALU, HELYSÉG,
