Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - C. Sigiliile săteşti şi comunale
191 Deasupra două săbii încrucişate şi o coroană închisă cu glob crucifer. Este sigiliul comunităţii nobiliare. Rotund, 32 mm, aplicat în ceară. 201. ZAJTA (azi în Ungaria) a. SIGELUM ZAITA 180. Un bărbat cu topor în mâna dreaptă şi doi copaci. Deasupra, în stânga, o stea. Rotund, 30 mm, aplicat în ceară pe un act din 1815332. b. SIGILLUM PAGUS ZAJTA 184 3333. Aceeaşi compoziţie, dar bărbatul este prezentat frontal şi cu toporul în mâna stângă. Oval, 26x28 mm, imprimat în fum. Sigiliu publicat334. 202. ZSAROLYÂN (azi în Ungaria) ZSAROLYANY HELLYSÉG PETSETJE 1853335. Un scut dreptunghiular cu mobilele indescifrabile (presate). Scutul este timbrat de o senestroşeră, de la care pornesc lambrechini pe ambele flancuri. Oval, 24x28 mm, aplicat în ceară. La finalul prezentării câteva observaţii cu caracter mai general, dar de natură să fixeze mai bine anumite particularităţi ale sigiliilor săteşti sătmărene şi, suntem siguri, prin aceasta, având în vedere şi viitoarele cercetări, să dovedim caracterul unitar al practicii sigilare, sub multitudinea aspectelor sale, nu numai în partea de nord-vest, ci şi pe întreg teritoriul Transilvaniei şi al comitatelor din Partium. Deşi, pe parcursul investigaţiilor întreprinse, nu am depistat sigilii săteşti din secolul al XVI-lea, apariţia lor poate fi considerată negreşit ca timpurie: Vama din Ţara Oaşului în 1636 şi 1652, Odoreu din 1666, Apa din 1705 şi Livada din 1723. în cazul
