Banner Zoltán: Erdős I. Pál (Satu Mare, 2002)

Rezumat. Erdős I. Paul

„Începînd cu anul 1952 este continuu prezent în viaţa artistică a ţării. (...) Momentul de afirmare deplină pentru arta lui Erdős îl reprezintă prima expoziţie personală deschisă la Bucureşti în 1957. (...) Ciclurile de ţărani, mai ales seria Viaţa nouă din Oaş, sunt revelatoare. înfăţişaţi în aer liber, într-un anumit raport cu natura, ţăranii sínt astfel aşezaţi în peisaj încît să se sublinieze monumentalitatea personajelor. Totodată artistul ajunge la noi forme de a compune, arhitectonica imaginii cuprinzînd două sau mai multe momente, logic alăturate într-o remarcabilă ritmare a desenului.“ (Jack Brutaru) „Figurile, tratate într-o manieră realistă, devin purtătoare ale unor semnificaţii general umane, puncte de referinţă în cadrul unor ample generalizări filosofice. Lucrările se circumscriu, în acest sens, unor teme de mai mare respiraţie: omul şi pămîntul, omul şi timpul, omul şi existenţa.“ (Dr. Alexandru Cebuc)

„Dacă în grafica din primele două decenii ale activităţii sale Erdős este adeptul unui desen de factură clasică, cu uşoare nuanţe, aproape imperceptibile, de expresionism, mai tîrziu (între altele şi ca urmare a unor contacte cu arta apuseană) Erdős se apropie de mijloacele de exprimare ale suprarealismului.“ (Constantin Anastasiu) „în mîna sa linia firavă a peniţei se transformă într-un maleabil instrument spiritual, ca focul ce forjează fierul unind şi dispersînd metalul în mişcătoare cascade. Linia este reflexul valurilor rîurilor conştiinţei sale.“ (Mircea Deac)

Ca o sinteză a primei mari perioade de după război, Erdős mărturiseşte la începutul anilor şaptezeci: „în tot ce am creat pînă acum, am căutat să îngemănez filonul tradiţional şi liricul, dezvăluirea frumuseţilor poetice ale vieţii. M-am ghidat întotdeauna după faptul că artistul este un cronicar al vremurilor sale... Dorinţa mea de artist este să merg în pas cu contemporaneitatea, să fiu în ritm cu ea.“ La începutul deceniului şapte, artistul îşi lărgeşte repertoriul de motive. Viziunea sa se îmbogăţeşte cu alcătuiri dense de înţelesuri, remarcabile prin frumuseţea transpunerii plastice. Sínt experienţe ce aspiră spre meditaţie filosofică, spre descifrarea misterului existenţei şi al morţii.“ (Dr. Alexandru Cebuc) „Apare o permanenţă a opoziţiilor, a contrariilor (...) frumuseţea este opusă urîtului întruchipat de bufniţă, de monstrul cu cap de vultur (...). Continuă derularea evocărilor complexe, dar nu static, ci într-o mobilitate continuă. Chipuri, gesturi, fragmente de aripi, păsări incizează cîmpul imaginii prin prezenţa lor vie, inconfundabilă. Există un dute-vino al liniei, sugerînd trasee într-un labirint al memoriei. Desenul alert este o urmă a efemerului invocat mereu.“ (Marica Grigorescu) „Obsesia timpului subiectiv care trece este proiectată în spaţiul devenirii infinite conjugată cu miturile antichităţii. S-ar putea spune ca în cea mai mare parte opera lui Erdős stă sub semnul devenirii - al neîncetatei treceri, artistul şovăind între gînduri şi imagini, între legende şi evocări, între poeme şi balade, între memento mori şi speranţa renaşterii.“ (Vasile Drăguţ)

îşi formulează deseori ars poetica mărturisind-o ziariştilor şi specialiştilor de artă. Iată cea mai completă: „De multe ori am fost întrebat de ce sínt atras atît de mult de chipul feminin? De ce se întorc

56