Banner Zoltán: Erdős I. Pál (Satu Mare, 2002)

Rezumat. Erdős I. Paul

în desenele mele, uneori, aceleaşi trăsături? Care sínt elementele esenţiale ale unui chip, în măsură să-mi mobilizeze imaginaţia, devenind desen? Desigur fiecare artist adevărat este îndatorat frumosului. în formele pe care le crează dăruieşte o nouă lume oamenilor. Această lume nouă este proiecţia visurilor, viziunilor proprii, «imitaţia lor ideală», cum ar spune italienii, indicînd faptul că artistul selectează şi asamblează ceea ce este mai expresiv din miile de fapte sau chipuri întîmplătoare. Ceea ce caut eu nu este «frumosul ideal», perfecţiunea care odată găsită ar face inutilă arta. Atunci cînd desenul se află în vîrful peniţei sau creionului, mă conduc după tensiunile pe care istoria mi le-a inculcat de foarte demult, dar niciodată ţelul meu nu este de a provoca o tensiune similară în privitor, ci încerc să-l fac să conştientizeze mesajul viziunii mele: ai grijă, omul este fragil, viaţa umană în raport cu eternitatea are doar valoarea unui surîs, a bucuriei scăparînd în ochi sau a schimonosirii dureroase a buzelor.“

„Creaţia lui Erdős este în mod esenţial dimensionată etic, desenele sale, dincolo de frumuseţea limbajului (acceptată ca o condiţie sine-qua-non a atitudinii sale faţă de substanţa creatoare, plăsmuitoare de imagini), de calofilia sa în ultimă instanţă, promovează întotdeauna un mesaj grav, profund, care face să vibreze resorturile de conştiinţă ale fiinţei umane, subliniindu-se firesc şi fără ostentaţie valorile unui umanism atotcuprinzător, încrederea în funcţia civilizatorie a omului, în deplina sa armonie şi altitudine morală.“ (Gheoghe Vida)

„în publicul, căruia i se destăinuie, disimulat şi cu măsură cifrată, prin imaginile unei splendori visate a lumii, el îşi poate capta fratele sufletesc geamăn, apărîndu-şi totuşi, gelos, lăuntrul, de scormoniri şi indiscreţii lacerante. O conştiinţa limpede, care s-a chinuit să se autoechilibreze, urmăreşte, cu duioşie în ochi, strădaniile altora de a se armoniza frumos cu sine şi cu lumea, de a se integra într-un cosmos în care valorile umanismului vor trebui pînă la urmă să-şi afle locul şi să triumfe.

Erdős propune un nou model de a fi uman, lumii.“ (Ion Frunzetti)

Statul român şi societatea artistică, şi-au exprimat preţuirea faţă de activitatea sa de o jumătate de secol, prin acordarea distincţiilor Ordinul Muncii, apoi Premiul de Stat, titlul de Maestru Emerit al Artei, Meritul cultural, Steaua Republicii Socialiste România şi Premiul Special al Uniunii Artiştilor Plastici.-I

57